Adevărata mîncare chinezească

Cu un an înainte, în China totul e gata pentru ceremonia de deschidere din 8 august 2008: stadioanele sînt pregătite, piscinele la fel, coregrafia e îndelung repetată, ba chiar şi mecanicii meteo ştiu ce să facă pentru a evita norii şi ploile. S-au construit drumuri noi, căi ferate, linii noi de metrou, se iau măsuri pentru reducerea poluării. Programul precis al ceremoniilor este ţinut top secret, totul trebuie să fie o surpriză pentru cele 2 milioane de vizitatori străini şi pentru cele 4 miliarde de telespectatori. Mizei sportive (dacă-şi mai aduce cineva aminte de ea) şi celei comerciale li se adaugă o imensă miză politică. Comentatorii şi activiştii lucizi nu sînt de acord cu cei care propun boicotarea Jocurilor Olimpice, pedepsind astfel conducerea chineză pentru gravele încălcări ale drepturilor omului, dar şi pentru nesocotirea sistematică a regulilor comerţului internaţional şi a normelor de securitate a produselor. Boicotul JO ar fi un mijloc de presiune puţin eficace: e unul dintre acele evenimente care aduc la unison interesele Partidului şi cele ale chinezilor, popor care, stăpînit de ai săi sau de străini, îndură de secole incuria, corupţia şi umilinţele (The Washington Post). Scandalurile nu ocolesc China: copiii-sclavi, mărfuri copiate fără licenţă, contrafaceri, nerespectarea standardelor de siguranţă sînt cîteva teme noi din presa occidentală, care se adaugă cerinţelor de democratizare a vieţii, de independenţă pentru Tibet, de pedepsire a demnitarilor corupţi. E probabil în logica experimentului comunisto-capitalist, care se aplică pe imensul eşantion al unui miliard trei sute de milioane de oameni, să evolueze contradictoriu în toate direcţiile: un autoritarism aproape fără falie controlează informaţia, viaţa publică şi privată a tuturor cetăţenilor, în timp ce problemele legate de securitatea produselor sau de drepturile de proprietate intelectuală sînt lăsate în voia tuturor abuzurilor (practicat în interese patriotice, abuzul devine eroism). De cînd Deng Xiaoping a lansat imperativul îmbogăţirii, iar Partidul Comunist Chinez şi-a deschis porţile în faţa "capitaliştilor", a devenit clar că această linie a partidului nu poate fi pusă în practică respectînd vechile reguli: la nivel de oraş, de provincie, de regiune, conducătorii i-au încurajat şi protejat pe cei care încălcau legea. Criticile şi obiecţiile Occidentului sînt, în opinia chinezilor îmbogăţiţi, doar expresia invidiei faţă de ritmurile ameţitoare ale creşterii economice şi a ostilităţii tradiţionale. Pe chinezii săraci şi foarte săraci nu-i interesează deloc că la Shanghai cel mai nou Harry Potter a apărut pe piaţă cu 10 zile înaintea celui original. Actualii conducători chinezi au lansat obiectivul construcţiei unei "societăţi armonioase". Conform ziarului Le Monde (3 iulie 2007), expresia a căpătat un sens ironic: nu se mai spune "l-au arestat", ci "l-au armonizat". Nu se mai spune "articolul meu a fost cenzurat", ci "articolul meu a fost armonizat". Ambele exemple sugerează că "armonia" se realizează prin arestări şi cenzură. De altfel, se defăşoară minuni de inventivitate pentru cenzura Internetului. În octombrie 2006, un tînăr cercetător de la Institutul politic pentru tineret (de la Beijing), Chen Shengluo, a depus un studiu cu date de pe teren despre organizarea partidului în întreprinderile de stat, pe vremuri bastionul său. Concluzia: nu prea mai există organizaţii de bază. Dintre cei 70 de milioane de membri, 40 de milioane nu sînt activi. Unii sînt în şomaj, cei de la ţară şi-au părăsit satul, iar plecarea din grupul politic iniţial i-a transformat în "comunişti imigranţi". Dacă sînt angajaţi într-una din întreprinderile patronatului din Hong Kong sau Taiwan, e puţin probabil că vor găsi acolo un mediu propice pentru integrarea comunistă. În întreprinderi, capitaliştii conduc partidul, şi nu invers, din moment ce desfacerea contractului de muncă n-are legătură cu apartenenţa la PC. O recentă remaniere guvernamentală e menită să pregătească Congresul Partidului din octombrie, care va trebui să adapteze vechile lozinci ineditei situaţii de descompunere internă. Cînd se întorc din China, vizitatorii occidentali spun că mîncarea chinezească de la faţa locului nu are nici o legătură cu ceea ce se mănîncă în restaurantele chinezeşti din Europa sau Statele Unite. Olimpiada 2008 îşi propune să omogenizeze pilaful.