Adevărata mătuşă a lui Năstase

12 ianuarie 2006   PE CE LUME TRĂIM

O fi Năstase din ce în ce mai mic, cum i-a urat Traian Băsescu în campanie, dar e şi din ce în mai bogat. Povestea cu mătuşa milionară completează portretul unui personaj emblematic pentru puterea din România, unde statul devine instrument pentru îmbogăţirea personală. Pentru că aceasta este esenţa poveştii, nu pistele false pe care aleargă mulţi: puterea a fost adevărata mătuşă a lui Adrian Năstase. La emisiunea lui Răzvan Dumitrescu, unde a venit să dea explicaţii, am văzut un Năstase jucînd prost rolul de om nedreptăţit. Nu reiau aici argumentele atît de discutate în editorialele acestor zile, povestea mătuşii milionare a intrat deja în anecdotică. Aş insista totuşi asupra acelor amănunte care fac legătura între putere şi bani. Mătuşa Tamara Cernasov a vîndut bijuterii şi alte bunuri lui Alexandru Bitner, personaj care, în timpul guvernării Năstase, a primit Delta Dunării. "Cînd s-a făcut tranzacţia, eram în opoziţie" - se apără Năstase. Un argument doar aparent credibil, din două motive: PDSR aflat în opoziţie controla încă mare parte din administraţia publică, iar puterea de atunci s-a remarcat şi prin eşecul spectaculos al campaniilor anticorupţie. În acelaşi timp, îndrăznesc să propun colegilor jurnalişti, care fac investigaţii, să verifice actul notarial întocmit între mătuşă şi Bitner în 1999. Poate fi antedatat, ceea ce e perfect credibil la felul cum funcţionează notariatele din România, la felul cum s-au făcut notari pe puncte de către Rodica Stănoiu şi la cît contează cuvîntul şefului contra legii. Vi se pare că nu se poate aşa ceva? Gîndiţi-vă la alt amănunt. Olga Maniu a fost proprietara iniţială a terenului din Voluntari, primit de la stat ca retrocedare. Apoi a vîndut terenul unui anume taximetrist Podolan, cu preţul pieţei, pentru ca taximetristul să îl revîndă mai ieftin mătuşii lui Năstase. Pare a fi o schemă clasică de albire a unor bani şi teleportare a lor în contul unui demnitar care trebuie să îşi justifice averea. Şi, iată cum adevărata mătuşă - puterea - se întrevede din declaraţia doamnei Maniu pentru Cotidianul: "Domnul Apostol, de la cadastrul din Mogoşoaia, mi-a spus că, dacă vreau să obţin titlul de proprietate al terenului confiscat de comunişti, trebuie să accept să-l vînd unui client pe care îl aduce el. Nu sînt nebună, dar nu aveam altă soluţie. Altfel, trebuia să mai aştept cine ştie cît, ca să-mi dea actul, că era trecut în arendă la SCAI Mogoşoaia. Nu ştiu cine este Podolan, el este clientul pe care mi l-a adus domnul Apostol, cînd mi-au dat titlul de proprietate". Deci, în condiţiile în care mii de foşti proprietari se judecau cu statul, un funcţionar condiţionează retrocedarea de vînzarea către un anumit client, iar pămîntul ajunge apoi prin subevaluare la un demnitar. Schemă mai clasică de corupţie prin aplicarea preferenţială a legii nici că se putea. Asta şi apropo de veşnica replică a politicienilor români: "dacă nu s-a încălcat legea...", dînd ochii peste cap ca popii cînd vorbesc de cele sfinte. O altă mătuşă îi va lăsa lui Năstase un apartament într-o vilă-mamut din Predeal, construită de alţi demnitari şi afacerişti apropiaţi de PSD. Cînd Evenimentul zilei a scris despre această vilă prin 2004, dînd declaraţii ale oamenilor de acolo care auziseră că ar fi a lui Năstase, s-a negat vehement. Acum, se vede că gura lumii avea dreptate şi, printr-o schemă familială, Năstase îşi ia "dreptul", cum se spune peste tot în România, de la naşul din tren şi angajarea vameşilor la preşedintele Parlamentului. Evenimentul zilei relatează şi că Dana Năstase a cumpărat de la o anume Roxana Bichel cîteva hectare de pădure la marginea Bucureştiului. Ulterior, doamna Bichel a ajuns în funcţii înalte la Agenţia de Privatizare, pe vremea guvernării Năstase. Din nou, statul funcţionează doar în favoarea demnitarilor: pădurea fusese obţinută prin schimbul unui teren din Săcele cu o parcelă în cea mai scumpă zonă din România. Cîţi cetăţeni obişnuiţi ar putea face o asemenea schemă? S-ar putea adăuga la asta vechea poveste cu terenul din Zambaccian, afacerea complicată în care primul-ministru de atunci a făcut combinaţii uluitoare cu cel mai bogat român de acum, Ion Ţiriac. Mereu fundalul este unul singur: abuzul de funcţie şi de putere. În prestaţia sa lamentabilă de la Realitatea TV, Năstase a aruncat doar fumigene pentru a ocoli acest subiect. Cînd patetic (ce vreţi, să divorţez!?), cînd manipulator (cînd am fost eu la guvern, speranţa de viaţă a crescut cu trei ani), fostul premier a vrut să pozeze în gospodar strîngător, nedreptăţit de presă. Emisiunea a avut partea ei comică cînd proba irefutabilă a nevinovăţiei a fost certificatul de deces al mătuşii, de parcă negase cineva existenţa acesteia. Cu aerul său de european, fan Titulescu, Năstase a păcălit multă lume bună, dînd impresia o vreme că va fi politicianul care va schimba România. Şi nu mă refer aici la "apoliticul" Ralu Filip, vajnicul său apărător de la CNA, sau la liota de supuşi cu care a umplut instituţiile "autonome" ale statului, ci şi la persoane cu totul respectabile, ca Emil Hurezeanu, de pildă. După ce s-a dovedit a fi autoritar, punînd aproape pe butuci democraţia din România, acum i se vede şi adevărata faţă umană: o combinaţie de Dinu Păturică şi Dumitru Sechelariu. De aici încolo, Adrian Năstase nu mai poate scăpa de penibilul în care singur s-a afundat. Are nevoie de o mătuşă care să-i lase moştenire puţină onoare şi o demisie.

Mai multe