Acțiuni și efecte dramatice
Există verbe care își actualizează sensuri diferite în funcție de focalizarea atenției asupra acțiunii propriu-zise sau asupra rezultatului ei prototipic. Unul dintre aceste sensuri poate fi dominant în uzul curent al cuvîntului; pentru a conduce către celălalt sens, e nevoie de informații suplimentare, furnizate de obicei de context. În lipsa unor asemenea informații se pot crea confuzii, iar acestea devin periculoase atunci cînd distincțiile semantice implică diferența dintre viață și moarte. Lipsa contextului și riscul de înțelegere greșită sînt caracteristice, în prezent, pentru titlurile jurnalistice și pentru anunțurile de breaking news ale posturilor de televiziune de știri.
Un exemplu de polisemie cu risc de confuzie e oferit de verbul a împușca. În DEX, acesta este definit în așa fel încît formularea concisă a semnificației de bază să acopere mai multe situații posibile: „a (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc”. În Micul dicționar academic, care tinde să separe cît mai mult sensurile unui cuvînt, prima definiție este o simplă descriere tehnică a acțiunii, fără referire la posibilele sale efecte: „a face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc”. Lucrurile erau mai simplu prezentate în vechiul dicționar al lui Lazăr Șăineanu (ediția a VI-a, 1929, reprodusă de dexonline.ro), care distingea între „a trage cu pușca” și „a (se) ucide cu o lovitură de pușcă”. În uzul curent, verbul este folosit și pentru a desemna pur și simplu acțiunea, dar de cele mai multe ori implică efectul maxim, rezultatul letal. În lipsa altor precizări, informația că cineva a fost împușcat actualizează sensul „a omorî cu proiectilul tras de o armă de foc”. Contextul poate totuși lămuri lucrurile, îndepărtînd presupunerea morții obligatorii, de exemplu prin indicarea repetitivității: „Agresorul este în spital, după ce a fost împuşcat de mai multe ori de forţele de intervenţie” (mediafax.ro). Pentru a evita ambiguitatea, stilul jurnalistic recurge adesea la formula „împușcat mortal”, care explicitează efectul tragic. Pentru descrierea acțiunii, fără a anticipa asupra rezultatului ei, ar fi mai potrivite alte construcții (de exemplu, a trage focuri de armă asupra cuiva), dar acestea sînt formulări mai greoaie, neeconomice, pe care e greu de crezut că stilul jurnalistic ar ajunge să le aleagă. Titlurile de presă preferă formulele mai scurte și cît mai dramatice. Trecerea de la titlu la cuprinsul articolului poate totuși aduce surprize plăcute. De exemplu, după titlul sumbru și dramatic „Un vatman a fost împușcat de un șofer, în această dimineață, în București”, ceea ce urmează e o descriere liniștitoare: „Vatmanul (...) a fost rănit superficial și a decis să-și continue tura, până la sfârșitul programului, iar abia apoi să se ducă la medic” (clubferoviar.ro).
Oarecum asemănătoare (dar cu efecte emoționale de sens opus) este situația verbului a resuscita, pentru care rezultatul ar trebui să fie unul fericit, dar ale cărui folosiri sînt adesea concentrate asupra acțiunii și pregătesc surprize tragice. A resuscita este un sinonim modern, preluat din franceză, al verbului a reînvia. Din punct de vedere etimologic, este clar că verbul are un sens punctual și rezultativ, cu final pozitiv: cineva a fost resuscitat în momentul în care a revenit la viață. Or, un uz foarte răspîndit azi în mass-media, preluat din terminologia medicală (cu sensul „a aplica proceduri de resuscitare”, „a încerca resuscitarea cuiva”), transformă verbul punctual într-unul durativ, descriind o activitate cu final incert. Medicina de urgență recurge la proceduri de resuscitare, încercînd să readucă la viață pacienți aflați într-o stare critică. Verbul a resuscita, folosit în aceste situații, a ajuns să denumească, împotriva sensului etimologic, consemnat în dicționare („a reînvia, a readuce la viață”, Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957), doar aplicarea procedurilor, nu și rezultatul: „A fost resuscitat timp îndelungat” (adevarul.ro); „în ciuda eforturilor medicilor care l-au resuscitat timp de aproape o oră...” (fanatik.ro); „A murit după ce medicii l-au resuscitat timp de 16 ore” (romaniatv.net) etc. Și în acest caz există o cale de rezolvare a ambiguității – prin folosirea unor perifraze, a unor construcții mai ample: „au continuat manevrele de resuscitare timp de 50 de minute” (ardeal24.ro). Stilul jurnalistic preferă însă verbul simplu, în pofida confuziilor și a falselor așteptări pe care acesta le poate produce.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).