Acest guvern nu este de dreapta
Avem un guvern liberal condus de un liberal. Genul de liberal care e foarte mîndru că e liberal. S-ar fi presupus că, după ce au aşteptat atît de mult prin opoziţie sau în situaţia de partener secund, liberalii români vor folosi acest prilej pentru a produce o mutaţie esenţială în politicile guvernamentale. Din păcate, nu se întîmplă aşa. Actualul guvern este liberal doar din vorbe. În România, balansul stînga-dreapta se joacă în jurul unor politici de stînga. Mentalitatea politicienilor din România (declaraţi de stînga sau de dreapta) a rămas preponderent etatistă, exclusiv intervenţionistă, evident paternalistă şi deprimant de învechită. Pentru orice problemă reală sau imaginară, politicianul român reacţionează cu aceeaşi reţetă tradiţională: scoate bani de la buget şi pune statul să intervină. Guvernul Tăriceanu 2 nu a schimbat nimic. Are deja cîteva luni de funcţionare, s-ar zice că a avut timp măcar să vină cu idei, dacă noii miniştri nu le aveau înainte să ajungă în posturi. Ce avem în schimb? Aceleaşi intervenţii etatiste în economie şi societate. Este secetă. Premierul vrea program naţional de irigaţii. Se doreşte reabilitarea sistemului de irigaţii construit pe vremea comunismului. Ce păcat că nu îl mai avem! E la modă să plîngi sistemul de irigaţii. Problema este că a fost construit pentru o agricultură concentrată şi cu proprietar unic. Nu ştim cum îl vom adapta la suprafeţe minore deţinute de ţărani individuali. Nu ne e clar dacă va merita să cheltuim mult cu irigaţia pentru suprafeţe care oricum produc puţin. Cine va plăti apa? Nu o fi mai ieftin să foloseşti puţuri proprii decît să aduci apă din Dunăre sau dintr-un rîu aflat la cine ştie cîţi kilometri? În fine, este ecologic să foloseşti un sistem atît de risipitor? Nu ştim răspunsurile la întrebări de acest gen. Dar guvernul ştie că vrea reabilitarea sistemului comunist de irigaţii. De ce? Pentru că e mare. Ne place tot ce e mare. Să poată tăia cineva o panglică şi să spună: băi, ţăranilor, eu v-am refăcut canalele, bă! Mai nou, statul are grijă să ne facem analizele medicale. Plătim toţi automat asigurări medicale şi beneficiem toţi de o mulţime de servicii medicale. Nu ca barbarii aceia de americani care îşi plătesc singuri asigurările (şi mulţi rămîn fără). Ştiţi doar ce dezatru este sistemul lor de sănătate, sînt nevoiţi săracii de ei să se trateze în Cuba. Dacă nu ştiaţi, aflaţi din ultimul film al lui Michael Moore, cel mai mare geniu modern în politici publice, cu diplomă obţinută la Academia de la Cannes, garantată de profesorul Tarantino. Noi sîntem mai civilizaţi: are toată lumea asigurare. Mai sînt unele probleme minore, ca de pildă faptul că trebuie să vii cu pansamente şi medicamente de acasă (da, încă mai trebuie, ştiu de la o sursă secretă internată recent), trebuie să dai şpagă la asistentă pentru o injecţie şi mereu eşti confruntat cu marea dilemă existenţială: oare doctorul ăsta ia şpagă şi cît? Dacă nu vrei să treci prin toate astea, trebuie să te asiguri la clinicile private. Adică exact ca la americani, doar că noi sîntem mai civilizaţi. Ce face un guvern liberal de dreapta? Încearcă să reaşeze sistemul pe alte baze? Să distribuie altfel povara asigurării? Să raţionalizeze accesul la serviciile medicale, terminînd cu ficţiunea că totul e gratis pentru toţi? Sparge monopolul statului pe asigurările obligatorii şi transferă o parte spre privaţii care oricum preiau o parte din pacienţi, doar că pe baze aleatorii? Doamne fereşte! Ministrul liberal ne pune pe toţi să ne facem analize. Nu că ar fi o idee proastă să-ţi faci analize. Din cauze obiective, eu mi-am făcut de cîteva ori în ultima vreme şi a început să-mi placă. Dar e problema mea personală. Nu? Nu, statul zice că e problema lui. Dacă nu sînt cuminte şi nu îmi fac şi analizele obligatorii, zice ministrul, nu mai am parte de serviciile garantate de asigurare. Adică plătesc pentru nişte servicii. Apoi statul îmi spune: beneficiezi de ce ai plătit doar dacă mai faci ceva în plus. Pe scurt, avem un stat intervenţionist, dar impotent, care ignoră sectorul privat dezvoltat în paralel pentru a-i suplini impotenţa, dar care are brusc revelaţia să ne pună pe toţi să ne facem analizele. Mai vreţi exemple? Mai am. Vrem autostrăzi. Multe şi funcţionale. Dacă am pune taxe de autostradă, le-am construi mai repede şi ar funcţiona mai bine. Dar nu, e ruşine să te gîndeşti la taxe de autostradă. Românul are dreptul natural de a primi de la stat autostradă gratis. E drept că, în practică, nu prea are autostrăzi, iar cele două existente produc exagerat de mulţi morţi pe kilometru linear pentru că elementele de siguranţă lipsesc. Avem criză de locuri la grădiniţele de stat. În paralel, cele private sînt prea scumpe. Ce face statul? Face noi grădiniţe de stat. Ţării - cît mai multe grădiniţe de stat! Mai recent, statul s-a ocupat de medicina alternativă. Avem lege specială votată de Parlament. Ca să practici terapia cu yoga, reflexo-, iarbo-, urino- etc., trebuie să-ţi dea statul certificat de specialist şi să intri într-un corp autorizat şi organizat de stat. Gata, s-a terminat. Nu mai poţi să fii credul pe cont proriu, acum statul îţi organizează credulitatea. E limpede că nimic nu s-a schimbat fundamental în modalitatea în care politicienii români se raportează la economie şi societate. Acelaşi stat ghiolban, incapabil şi corupt care vrea să se ocupe de tot. Am crezut că omniprezenţa fostului FSN este de vină. Fals. Toţi sînt aşa. Se ceartă aprig pe chestiuni simbolice, dar cînd vine vorba de aplicat politici, canonul este de stînga. Nu avem un guvern de dreapta. Avem nevoie de o revoluţie de dreapta în politicile publice. Avem nevoie de cineva care să spună: stai puţin, dar de ce să se ocupe statul de această chestiune? Nu mai bine dăm părinţilor bani direct şi îi lăsăm să aleagă între grădiniţe de stat sau private? Nu mai bine dăm privaţilor construcţia de autostrăzi, le permitem să încaseze taxe şi desfiinţăm inutila companie naţională de nefăcut drumuri? Nu mai bine îl lăsăm pe fiecare să-şi bage ace în cap, să-şi bea urina sau să se mîngîie teraupetic după cum îl taie capul şi fără aprobare de la minister? Nici măcar nu discutăm serios despre aşa ceva. E dincolo de posibilitatea de înţelegere a politicienilor români. Discutăm ca orbii despre stînga şi dreapta, cînd centrul nu este unde ar trebui să fie. Centrul însuşi este mult la stînga. Avem nevoie de reaşezarea centrului. Abia apoi putem avea o aripă de dreapta serioasă.