A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
După prăbușirea bursei de criptomonede FTX și în urma unor informații potrivit cărora Sam Bankman-Fried, fondatorul FTX, a deturnat miliarde de dolari din capitalul clienților, unii observatori au corelat presupusul malpraxis financiar cu idei larg răspîndite în interiorul mișcării „altruism eficace” – despre care Bankman-Fried spune că l-a inspirat. Mai precis, ei se referă la concepția etică potrivit căreia scopul scuză mijloacele.
Altruismul eficace susține că unul dintre scopurile noastre ar trebui să fie să facem cît de mult bine putem. Pentru a atinge acest scop, altruiștii eficace cred că e nevoie să ne ghidăm după rațiune și evidență. Și trebuie să investigăm activ pentru a afla care sînt organizațiile caritabile cele mai eficace (care fac cel mai mult bine cu banii primiți).
În acest spirit, am înființat The Life You Can Save, o organizație caritabilă care încurajează donațiile și ține o evidență a celor mai eficace organizații caritabile din domeniul ajutorării oamenilor care trăiesc în sărăcie extremă. Un alt site web care practică altruismul eficace, 80,000 Hours, oferă consiliere pentru alegerea unei cariere care îți va permite să faci bine. Pe lîngă alte opțiuni, există și aceea de a „a cîștiga pentru a dărui”: a urmări să cîștigi bine, dar nu pentru a duce o viață îmbelșugată, ci pentru a putea dona cît mai mult unor organizații caritabile eficace.
Există mulți oameni care își doresc să cîștige pentru a dărui, dar, pînă luna trecută, Bankman-Fried părea să fi fost pe de departe cel mai de succes. În octombrie 2021, un articol de prima pagină din Forbes semnala că acesta ar fi strîns deja 22,5 miliarde de dolari înainte să împlinească vîrsta de 30 de ani, și adăuga că „nu vrea decît ca averea lui să supraviețuiască suficient de mult pentru a avea timp să o doneze în întregime”. Din păcate pentru clienții, investitorii și angajații FTX, dar și pentru beneficiarii organizațiilor caritabile care ar fi primit aceste donații, ea nu a supraviețuit. Fondul creat de Bankman-Fried pentru a finanța cauze altruiste eficace distribuise, pînă în iunie, subsidii în valoare de 132 de milioane de dolari, sumă ce reprezintă mai puțin de 1% din averea pe care se presupune că o avea la acel moment. (The Life You Can Save nu a primit nici o sumă de la Bankman-Fried.)
Jurnalistul Vox Sigal Samuel a speculat cu privire la intențiile lui Bankman-Fried: „S-a gîndit oare că scopul scuză mijloacele – și că scopul planului său de a-și dona averea ar fi atît de mărinimos încît să facă acceptabil riscul de a spulbera economiile clienților săi?”. Editorialistul New York Time Ross Douthat prezintă (fără a o susține) o posibilă „lectură în întregime negativă” a acestor evenimente. Altruismul eficace e „corupt din capul locului de legătura sa cu un utilitarism care, indiferent de ce ar susține sus și tare, va sfîrși întotdeauna prin a justifica mijloace perfide în numele unor scopuri pretins nobile”. Douthat asociază această formă coruptă de utilitarism și cu propria mea operă, făcînd o trimitere la o recenzie defavorabilă, publicată cu douăzeci de ani în urmă, despre două dintre cărțile mele.
Dar a spune că principiul etic „scopul scuză mijloacele” e greșeala care l-a ruinat pe Bankman-Fried ridică, chiar și pentru non-utilitariști, o problemă: e neplauzibil să negi că scopul justifică uneori mijloacele. Fapt cu care non-utilitaristul Immanuel Kant nu a fost de acord; el a scris că, dacă un presupus ucigaș care urmărește o persoană refugiată la tine în casă îți bate la ușă, nu trebuie să-l minți. Astăzi, îi onorăm pe cei care au avut curajul să îi ascundă pe evrei de naziști și să mintă, atunci cînd Gestapo le-a bătut la ușă. Dacă, pentru a salva o viață inocentă, trebuie să minți, scopul scuză mijloacele.
Și scopul poate scuza mijloacele nu doar atunci cînd e în joc o viață inocentă. Într-un studiu în curs de apariție despre Booker T. Washington, liderul și pedagogul negru din sudul SUA, Desmond Jagmohan de la University of California, Berkeley, dezvăluie că Washington, fondatorul și președintele Tuskegee Institute din Alabama, a mințit cu privire la planul de învățămînt al institutului, pentru a obține sprijin financiar de la donatori albi bogați. Întrucît donatorii nu credeau că tipul de educație pe care facultățile le-o ofereau studenților albi le putea fi de folos și negrilor, Washington i-a făcut să creadă că programa institutului Tuskegee se limita la cursuri de formare pentru meserii, agricultură și gospodărie.
Washington a fost cît pe ce să fie dat de gol, cînd un student negru i-a scris, recunoscător, unui sponsor, ca să-i mulțumească pentru bursa care i-a permis să studieze filozofie, științe politice și retorică. Destinatarul furios al scrisorii s-a simțit, pe bună dreptate, indus în eroare, dar Washington a susținut că tînăra studentă a exagerat din cale afară cu privire la materia predată. Dată fiind postura dificilă în care se afla, scopul de a oferi negrilor din sud educația la care altminteri nu ar fi avut acces a justificat înșelăciunea lui Washington.
Dimpotrivă, înșelăciunea la care se presupune că a participat Bankman-Fried a fost inutilă și nejustificată. Numeroasele exemple ale unor finanțiști de succes care au fost ruinați de practici comerciale ilegale și imorale ar fi trebuit să fie un avertisment suficient. Kant a greșit cînd a susținut că a spune adevărul e un imperativ categoric; dar altruiștii eficace deștepți și utilitariștii știu că onestitatea e cea mai bună strategie și că lipsa ei e în mod inerent riscantă. În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate. El a expus riscului și cauzele care ar fi putut beneficia de sprijinul său – și însăși mișcarea „altruism eficace”.
Peter Singer, profesor de Bioetică la Universitatea Princeton, e fondatorul organizației caritabile The Life You Can Save și autorul, printre altele, al volumelor Practical Ethics, The Life You Can Save, One World Now și Ethics in the Real World.
Copyright: Project Syndicate, 2023
traducere de Matei PLEŞU