5G: noua promisiune globală de paradis pentru toţi
Franţa este în întîrziere faţă de de Germania şi faţă de alte cîteva ţări ale Europei occidentale în materie de adoptare a acestei noi tehnologii numite pe scurt 5G. Dintre toate ţările occidentale, tot Franţa pare să fie însă şi ţara în care sînt exprimate cele mai multe reticienţe, temeri şi îndoieli legate de faimosul 5G – a cincea generaţie de standarde pentru telefonie mobilă.
Recent, un mare oraş francez deseori lăudat pentru performanţele sale tehnologice şi pentru calitatea vieţii, Lille, a adoptat un moratoriu în privinţa trecerii la 5G. Mai precis, primăria oraşului a decis să nu acorde autorizaţii pentru instalarea antenelor respective pînă cînd nu va fi publicat un raport al Agenţiei naţionale pentru securitate sanitară, alimentaţie, mediu înconjurător şi muncă. Raportul este anunţat pentru anul viitor, de unde şi concluzia majorităţii municipale de la Lille că „este urgent să aşteptăm”.
Nici în Franţa şi nici în alte ţări puternic industrializate nu au lipsit pînă acum rapoartele legate de posibilele efecte negative fizice şi psihosociale ale tehnologiei 5G. Iar unele întrebări formulate în contextul acestor analize şi expertize au o tonalitate filozofică întrucît sună cam aşa: are nevoie cu adevărat umanitatea de 5G? O întrebare de bun-simţ nu va frîna însă niciodată dinamica oarbă a tehnologiei. De fapt, indiferent de consecinţele noilor tehnologii asupra sănătăţii fizice şi mentale a oamenilor, precum şi asupra societăţii, ele îşi vor continua expansiunea exponenţială hrănită din propriile „succese”.
În 1988, cînd a început construcţia tunelului de sub Marea Mînecii, Parlamentul britanic a organizat o astfel de „dezbatere filozofică” întrebîndu-se la ce foloseşte să ajungi doar în două ore de la Paris la Londra. Altfel spus, ce rost are să te grăbeşti, să vrei să cîştigi timp prin accelerarea deplasărilor? Îmi este imposibil să nu observ că blocarea aproape totală a deplasărilor în prezent, pe planetă, este o consecinţă a unei accelerări excesive a lor. Mii de avioane stau acum inerte la sol tocmai pentru că umanitatea a greşit bunul dozaj în materie de globalizare, circulaţie, schimburi, interconectare…
În vara acestui an, Senatul francez a analizat şi el problema implementării tehnologiei 5G fără să ajungă la concluzii clare, cu excepţia uneia: nu se poate demonstra că nu există riscuri legate de o tehnologie decît după implementarea ei. Undele de 3,5 gigahertzi, utilizate de tehnologia 5G, sînt încă necunoscute, au mai constatat senatorii francezi. Dar nu este oare însăşi natura omului astfel concepută, să meargă spre necunoscut?
Oraşul Lille are un primar socialist, pe doamna Martine Aubry, iar unii dintre adepţii generalizării rapide a tehnologiei 5G în Franţa îi reproşează cu siguranţă că reticienţele sale vin din motive ideologice. Şi ecologiştii, în Franţa cel puţin, au multe rezerve legate de 5G, cum au rezerve şi faţă de centralele nuclare, şi faţă de globalizare, şi faţă de agricultura intensivă, şi faţă de multiplicarea tratatelor de liber-schimb. Oraşele şi regiunile nu vor putea, în orice caz, să împiedice cursa spre 5G, dar gesturi de genul celui făcut de oraşul Lille pot stimula dezbaterea în jurul a ceea ce eu aş numi raportul dintre tehnologie şi om. Oare tot ce este capabil omul să inventeze îi poate fi şi efectiv de folos?
Astăzi par total ridicole spaimele exprimate în anumite momente ale evoluţiei societăţii faţă de unele invenţii. Cînd au început să fie construite primele căi ferate în Europa au existat „lansatori de alertă” care au spus că omul nu poate suporta viteze mai mari de 50 sau 60 de kilometri pe oră şi că există riscul ca unii dintre călători să ajungă la capătul călătoriei cu sechele grave sau chiar morţi. Cînd s-au construit primele metrouri subterane, unii au spus că există riscul asfixierii în galerii…
Cu riscul de a părea ridicoli, mulţi se întreabă, totuşi, dacă efectiv umanitatea are nevoie de 5G pentru a fi mai fericită, pentru a se simţi în securitate, pentru a putea depăşi o multitudine de crize, pentru a atinge un grad superior de civilizaţie… 5G este doar o tehnologie intermediară între 4G şi 6G, spun scepticii. 5G este o revoluţie comparabilă cu trecerea de la maşina de scris la computer, spun optimiştii. Personal, simt cum emană ridicolul doar din promisiunile exaltaţilor, ale celor care văd în 5G soluţii la aproape toate problemele lumii.
Iată cum ar putea fi rezumat discursul exaltaţilor: 5G deschide perspectivele raţionalizării tuturor activităţilor umane, inteligenţa artificială va intra în viaţa noastră cotidiană datorită lui 5G, omul va putea să-şi adapteze producţia la nevoi şi comerţul la capacităţile de absorbţie ale consumatorului… Aparatele noastre vor fi inteligente, tot ele ne vor face cumpărăturile în funcţie de ce are nevoie organismul nostru şi nu în funcţie de poftele noastre de moment, starea noastră de sănătate va putea fi supravegheată secundă de secundă,, ceea ce înseamnă prevenirea bolilor, mediul înconjurător va fi mai bine protejat etc., etc. Aceşti incorigibili pro-5G mai spun chiar că ieşirea din criza sanitară provocată de COVID-19 nu va fi posibilă decît cu ajutorul tehnologiei 5G. Şi aceasta întrucît criza sanitară a provocat o gravă criză economică, or 5G vine cu un imens potenţial de modificare a raporturilor de muncă şi cu crearea a milioane de noi locuri de muncă la orizont…
COVID-19… 5G… Nu am dovezi, dar mă tem că aceste două sintagme au relaţii ascunse de gemelitate şi ies din acelaşi trunchi uman al lipsei de măsură.
Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.