2020 şi iluziile numerologiei

30 decembrie 2019   PE CE LUME TRĂIM

Dacă ar fi să le dăm crezare numerologilor, anul 2020 ar trebui să fie unul fast, de schimbare în bine, de ameliorare a condiţiei umane, de evoluţie în sensul plenitudinii. Numărul 20 este celebrat de numerologi ca unul benefic, un număr recompensă, care vine după un şir de eforturi. Se mai spune despre el că ar semnifica transformarea mentală a indivizilor, un fel de trezire spirituală… Ce bine ar fi să fie adevărate toate aceste supoziţii, mai ales că numărul 20 intră de două ori în structura anului care începe. Şi nu încape îndoială, de o trezire generală ar avea nevoie atît Europa, cît şi întreaga lume. O trezire din delirul consumerist, dar şi din logica egoismelor naţionale…

Poate că britanicii, odată desprinşi juridic de Europa, îşi vor spune că ar fi bine totuşi să nu creeze la porţile Uniunii Europene un gigantic paradis fiscal concentrînd tot ce are mai cinic, mai opac şi mai rapace în codul ei genetic industria financiară. Poate că europenii vor compara anul 2020 cu anul 1920 şi îşi vor aminti ce făceau strămoşii lor în urmă cu o sută de ani: îşi promiteau să nu mai lase niciodată barbaria să se infiltreze în suflete şi în societate. În 1920 începea perioada numită „nebună“ (les années folles) de creştere economică şi de speranţă în viitor.

Şi anul 1820 este un reper interesant în Europa post-napoleoniană. Începeau atunci să ia amploare curentele liberale, iar în Spania era abolită Inchiziţia. Poate că ruşii anului 2020 îşi vor spune că ar fi mai bine să revină la tradiţia apropierii de Occident şi să-şi amintească, de exemplu, că în 1720 Petru cel Mare făcera eforuri pentru a-şi moderniza Imperiul… Ce bine ar fi dacă numerele ar avea efectiv o influenţă asupra oamenilor, dacă am descoperi, de exemplu, că există o succesiune fericită a anilor care se termină cu cifra 20! Din păcate, lucrurile nu stau aşa, dar nimic nu ne împiedică să fantasmăm şi să ne iluzionăm puţin… Nu este anul 1620 unul fondator pentru naţiunea americană? În noiembrie 1620 debarcau în Massachussetts 41 de familii de coloni după o traversare a Atlanticului pe un vas care urma să devină celebru în istoria Americii, Mayflower. Iar în momentul debarcării, cei 41 semnau un pact de guvernare democratică, document care ulterior a inspirat Constituţia Statelor Unite…

Dacă efectiv cifra 20 înseamnă înnoire, poate că merită să mergem mai în urmă cu speculaţia, în 1520, cînd în Franţa şi în alte ţări ale Europei începeau să germineze ideile lui Luther, ceea ce mai tîrziu s-a numit Reforma.

Mă opresc însă aici cu acest periplu fără baze ştiinţifice. Mi-aş dori să fie adevărat, dar realitatea nu confirmă acest lucru, anii care se termină cu cifra 20 nu au nimic mistic şi nici nu seamănă între ei în ceea ce priveşte rupturile evolutive, salturile decisive ale umanităţii. Dar faptul că numărul 20 ne fascinează rămîne totuşi o realitate. Unii fizicieni consideră că există şapte cifre magice legate de anumite proprietăţi ale protonilor şi ale neutronilor. Iar aceste cifre ar fi 2, 8, 20, 28, 50, 82 şi 126… Mi-aş dori deci ca magia să opereze în acest an 2020 şi dictatorii să se retragă de la putere, războaiele civile să înceteze, democraţia să-şi găsească un nou suflu, capitalismul să se mai îmblînzească, negustorii de arme să-şi găsească o ocupaţie mai onorabilă, fanaticii să nu mai propovăduiască idei care hrănesc ura, oamenii corupţi să-şi pună cenuşă în cap…

Cifra 20, mai spun tot numerologii, stimulează intuiţia, ne ajută să ne dezvoltăm simţul responsabilităţii, ne invită la introspecţie. Şi exact de aceste lucruri avem acum nevoie noi, oamenii acestui secol al 21-lea ajuns la maturitate, dar şi în dificultate. Ar trebui să intuim că modul în care producem obiecte şi servicii, precum şi modul în care le comercializăm, le consumăm şi ne deplasăm duc la o catastrofă ecologică şi la dispariţia celorlalte specii de pe planetă. Ce bine ar fi ca pe toată durata acestui an conţinînd de două ori cifra 20 să ne dorim să devenim mai responsabili, mai economi, mai atenţi la cum cresc copiii noştri şi la cum îi educăm…

Pentru Uniunea Europeană, anul 2020 înseamnă un nou executiv, un nou Parlament şi o nouă preşedinţie asigurată pentru prima dată de Croaţia în prima jumătate a anului. 2020 va fi anul concretizării Brexit-ului, şi nu întîmplător preşedinţia croată şi-a ales ca deviză „O Europă puternică într-o lume problematică“. Într-adevăr, multe probleme sînt de rezolvat în această lume, altădată dominată de Europa, dar care acum devine o scenă de înfruntare între China şi Statele Unite, o competiţie pentru hegemonie numerică, o cursă pentru controlul surselor de energie… În jurul Uniunii Europene s-au multiplicat focarele de instabilitate, precum şi gesturile agresive: războiul din estul Ucrainei, conflictul interminabil din Orientul Apropiat, războiul civil din Siria, haosul din Libia şi din zona subsahariană, nostalgiile imperiale ale Rusiei şi ale Turciei, imigraţia masivă şi terorismul… Această construcţie fără precedent în istoria umanităţii ca ambiţie democratică şi umanistă, Uniunea Europeană, deranjează parcă tot mai mult, suscită adversităţi şi chiar ură.

În acest an 2020, luminos prin promisiunile sale numerologice, ar mai trebui să ne gîndim dacă civilizaţia umană, în forma şi tendinţele ei actuale, va mai exista în 2120. Unii experţi spun că modelul nostru de viaţă nu este durabil şi că, în ritmul actual de epuizare a resurselor, ceea ce numim civilizaţie se va stinge peste o sută de ani.

Nevoia psihologică de a crede în mai bine odată cu schimbarea anului şi cu începerea unui nou ciclu de viaţă este adînc înrădăcinată în om. Ar trebui să nu lăsăm acest sentiment să se dezumfle după numai trei zile, cînd se sting ecourile petrecerilor de Anul Nou.

Mai multe