1939-2009

5 iulie 2009   PE CE LUME TRĂIM

● La Phenian s-a deschis primul şi unicul restaurant italienesc unde se poate mînca pizza, destinat, desigur, elitei conducătoare. Însuşi şeful statului a supravegheat procesul de adecvare a meniurilor italieneşti şi bucătarul-şef italian a declarat, după vizita lui Kim Jong Il, că a avut impresia că "l-a văzut pe Dumnezeu". Dar Dumnezeu n-a fost mulţumit şi a mai durat pînă cînd restaurantul a fost autorizat. Oricum, o pizza bine condimentată este de preferat unei rachete intercontinentale, chiar dacă aceea îşi greşeşte ţinta. O ţintă greşită e totuşi o ţintă. (Rachete cu pizza, 19 martie 2009) ● Nicăieri în lume, coabitarea " coexistenţa la putere a unor reprezentanţi din părţi diferite sau chiar opuse ale spectrului politic " nu se desfăşoară conform regulilor bunei convieţuiri. Acolo unde civilizaţia a acoperit într-o mai mare măsură instinctele primare, zîmbetele oficiale sînt concomitente cu loviturile încrîncenate pe sub masă şi cu micile fraze ucigaşe. Acolo unde civilizaţia/democraţia reprezintă încă obiective de viitor, coabitarea este prilejul pentru exprimarea făţişă a canibalismului politic. (Convieţuire, 22 decembrie 2008) ● Vocile autorizate ale trecutului desenează un alt viitor pentru superputerea nord-americană. Obama pare a fi omul potrivit pentru transformarea unui mesaj al superiorităţii arogante într-unul al superiorităţii zîmbitoare. E suficient pentru un lider mare? (America are nevoie de un lider mare, 15 decembrie 2008) ● Luni de zile preşedintele ales şi ministrul său de Externe (Barack Obama şi Hillary Clinton) au luptat unul împotriva celuilalt şi au rezervat o parte importantă a discursurilor lor, evidenţierilor slăbiciunilor celuilalt. Dar nici unul nu s-a dedat la insulte, nu a spus acele lucruri care ar putea bloca definitiv o relaţie de colaborare. Practica democratică porneşte de la principiul că rivalul este o prezenţă umană mai mult sau mai puţin plăcută, cu soluţii mai mult sau mai puţin coerente, în nici un caz diavolul aşezat în calea Arhanghelului: de aici şi posibilitatea de a realiza în fapt uniunea naţională, atît de rîvnită şi de sabotată de autorii pamfletelor ce ţin loc de programe electorale. (Numărătoarea a început, 10 decembrie 2008) ● Atîţia prim-miniştri cu garanţii certe au luat hotărîri greşite în toate orele zilei şi ale nopţii, încît încercarea de a încredinţa puterea unei persoane care gîndeşte înainte de a vorbi poate reprezenta o soluţie. (Puterea de decizie, 25 septembrie 2008) ● Într-un post important nu trebuie să ştii totul, contează puterea de a opta pentru una sau alta dintre soluţiile experţilor. Bush jr. a excelat în alegeri greşite, ceea ce ar putea fi o dovadă că nimeni nu e într-adevăr pregătit pentru jobul de preşedinte al SUA. În cazurile fericite, farmecul noutăţii se îmbină cu calificarea la locul de muncă. (Farmecul noutăţii, 18 septembrie 2008) ● Din 1990 încoace, politica Georgiei e mereu zguduită de crize politice, dezvăluiri compromiţătoare, comploturi militare, atentate, lupte fratricide departe de morţii de pe drumurile Georgiei, de răniţii din spitalele bombardate, de refugiaţii cu bocceluţe. Oamenii aceştia pentru care luptă Medvedev şi Putin, Saakaşvili şi Bush, Sarkozy şi Kouchner, vor trebui pînă la urmă să se descurce singuri. Diplomaţii se temeau de un nou război rece, oamenii suportă consecinţele unui vechi război cald. (Comparaţii, 14 august 2008) ● Pentru a nu pleca aşa cum au venit, cei din G8 vor promite ajutoare în bani. Presa nu a omis să observe că, în timp ce dau sfaturi de cumpătare, reuniunile se sfîrşesc cu ospeţe de unde nu lipsesc crabii gigantici şi langustinele, iar la desert îngheţata din frunze de trandafiri. Oricum, din ce mănîncă ei nu se pot sătura toţi flămînzii lumii. (Cină la nivel înalt, 10 iulie 2008) ● Conducerile autoritare folosesc extremismul în ambele sensuri: pentru înlăturarea indezirabililor, pe de o parte, şi afirmînd, pe de altă parte, că doar structurile de forţă, nesupuse transparenţei, pot acţiona eficient împotriva violenţei. După ce ziarista Anna Politkovskaia a scris despre riscurile ca brutalitatea îndreptată împotriva celor consideraţi străini să se întoarcă împotriva "alor noştri", a fost ea însăşi ucisă. Avea dreptate. (Extremismul global, 3 iulie 2008)

Mai multe