1907: cum a fost posibil?

29 septembrie 2005   PE CE LUME TRĂIM

Stai şi te întrebi: cine a organizat de fapt răscoala de la 1907? Cine i-a ridicat pe ţărani din pat, cine i-a scos din cîrciumă, cine i-a trimis cale de zeci de kilometri prin zloată să dea foc casei boierului? Cine le-a dat atîta putere? Aş putea să aflu, dar biblioteca e în altă cameră şi mi-e la fel de lene ca şi lor. Aşa că am să continuu să scriu. Faptele se cunosc: ţăranii nu se pot urni de la cîrciumă să dea cu lopata la dig. Urmaşii răsculaţilor n-au nici un chef să se organizeze. Nici vicele de la consiliul popular nu-i mai mişcă şi nici spaima de amenzi. În sprijinul lor trebuie să recunoaştem că acum e mai dificil să te ridici, măcar din punct de vedere psihologic: de data asta lupta se duce cu o decizie a Celui de Sus. Te pui cu soarta? Totuşi, sînt cazuri în care, cu puţină îndemînare, soarta scrisă de Domnul poate fi îmbunătăţită. De exemplu, o umbrelă te fereşte de fatalitatea de a te uda pe haine cînd plouă. O furculiţă te împiedică să te murdăreşti cînd mănînci. O lanternă cu baterii îţi dă şansa să scapi fără cucui cînd cauţi ceva prin grajd, la miezul nopţii. E clar că pe lume sînt o serie de invenţii care sfidează tocmai hotărîri, rămase definitive, ale Celui de Sus. Între invenţiile astea iconoclaste intră şi digul împotriva inundaţiilor, care poate fi ridicat şi cu sapa. Şi-atunci, de ce naiba stau ţăranii noştri şi-aşteaptă să fie salvaţi? Răspunsul numărul 1, pe care l-am întîlnit cel mai des între amicii cu care am stat de vorbă: pentru că-s proşti. Nu e corect politic să spui aşa ceva, dar la Dilema veche ni se dă voie, aşa că luăm în calcul şi ipoteza asta. Însă nu prea merge: tertipurile prin care ţăranul îşi asigură cinzeaca zilnică şi abilitatea de a scăpa de gura nevestei, cînd se întoarce de la cîrciumă, dovedesc un grad de inteligenţă ieşit din comun. Aşa că trecem la... Răspunsul numărul 2. Ţăranii au fost condiţionaţi de comunism să aştepte ajutorul şi nu mai au în ei resorturile psihologice pentru a-şi lua viaţa în mîini. E răspunsul pe care l-am învăţat la seminariile GDS din anii '90 - cînd domni psihologi cu barbă ne explicau de ce cîştigă mereu FSN-ul alegerile. Totuşi, cînd s-au desfiinţat CAP-urile, ţăranii n-au avut nevoie de shrink - americăneşte, aşa se zice la psiholog - ca să dea fuga să le jefuiască. Şi trebuie să recunoaştem că a fost atunci un efort supraomenesc: în două zile nu mai erau nici geamurile. Cu exact aceeaşi cantitate de energie, astăzi făceau trei diguri unul după altul, ca lamele Gilette alea scumpe (remarcaţi, sper, product placement-ul pentru care sper să închei şi un contract). Totuşi, ţăranii au ales să stea deoparte şi să aştepte. Ce? Puţină răbdare. Misterul se dezleagă imediat, odată cu... Răspunsul numărul 3. Ţăranii n-ar fi aşteptat pe nimeni dacă n-ar fi fost mass-media. Şi retorica ei, care începe, în 90% din cazuri, cu vorbele "Inundaţii catastrofale. Autorităţile neputincioase". Altfel spus, presa e absolut convinsă că doar statul poate face ceva. Guvernul e singurul care poate lua măsuri. Chiar şi Parlamentul a fost îndemnat zilele astea să pună mîna pe lopată, în loc să voteze Legea Calului. Ştiu ce zic, odată ce chiar eu am zis... Bizar, nu-i aşa? Presa, în majoritate privată, populată de angajaţi cu convingeri liberaliste, care alminteri militează pentru un stat cît mai retras din viaţa publică şi economică, tocmai ea aşteaptă totul de la stat. Populată de individualişti, media nu dă nici un pic de încredere indivizilor, comunităţilor. N-am văzut în media sfaturi de construire a digurilor şi nici descrierea metodelor de supravieţuire fără barcă şi fără TAB. Nu-i vorbă, nimeni n-a căutat s-o contrazică. Guvernul, cam spilcuit pentru atîta noroi cît a fost în vara asta, n-a avut curaj să arate ca unul abia coborît de pe Harley-Davidson. Abia în ultima săptămînă l-am auzit - bravo lui! - pe Tăriceanu apostrofîndu-i pe sătenii care stăteau ca la televizor în timp ce alţii le ridicau digul. Şi, după şase valuri de inundaţii, iată că premierul care se răstea la oameni - "ce vreţi, să vă fac şi hotel?" - nu mai pare deloc deplasat...

Mai multe