Note pe marginea audierii USL de la Bruxelles

9 februarie 2012   EDITORIALE ȘI OPINII

● M-am uitat cu atenţie la audierea publică organizată de liberalii şi socialiştii europeni la Bruxelles, pe tema democraţiei din România. Am luat note la cald. O versiune mai lungă şi mai dezlînată a acestei relatări am publicat imediat după eveniment pe contributors.ro, aceasta este forma la rece.

● Victor Ponta este adecvat. A vorbit în engleză (care e OK, e prima dată cînd îl aud), a vorbit scurt şi a adus fapte. Public hearings nu au un format strict, ci depinde de moderator să administreze agenda, să discute cu vorbitorii cum se împarte timpul, să lase loc de dezbatere. Din acest punct de vedere, moderatorul a fost depăşit. Dar nu din vina lui Ponta, el chiar a fost scurt şi adecvat. Poţi să nu fii de acord cu ce spune, dar s-a rezumat la fapte. Amînarea alegerilor, abuzul de asumări de răspundere. Nu sînt de acord cu concluzia lui prea dură – Democraţia a fost suspendată – şi nici nu a decurs din argumente.

● După Ponta, potopul. Crin Antonescu a fost jenant. A vorbit repede, nelăsînd loc de traducere, nervos, în română, cu volte retorice, fără fapte, dar cu poante. Pe scurt, s-a crezut la Antena 3. Nervos, furibund, vorbeşte, gesticulează, se repetă. A părut un bufon balcanic pierdut în peisaj.

● Incoerent, se contrazice singur. Regula e simplă la aceste evenimente, timpul e preţios, zi faptele şi concluzia, nu irosi timpul oamenilor. Antonescu s-a crezut în alt film. Şi era din alt film. „N-a spus nimeni că în România e dictatură, nu a spus nimeni că preşedintele e dictator.“ Bon, atunci care e problema? Spune că el nu acceptă criteriul propus de Băsescu: anume că un preşedinte criticat la televizor nu poate fi dictator. „Şi Lukaşenko este criticat de opozanţii politici, şi preşedintele Rusiei.“ Parcă nu eram dictatură. Acum Băsescu = Lukaşenko. Apoi, de care opozanţi e criticat Lukaşenko? De cei din puşcării? Săracul Antonescu nu are habar de nimic din ce se întîmplă în Belarus, orice om din PE minim informat despre ţara aia ar rîde de el. Nu ştie nici ce relaţii (nu) are UE cu dictatorul din Belarus, asta merge la Antena 3, dar acolo e jenant.

● Apoi iar se întoarce: „România nu este şi nu va fi Belarus, România nu este şi nu va fi Rusia“. Dar el zisese de Belarus. Bon, deci România nu e Belarus. Ne-am liniştit. Prea repede. Iar începe: sîntem în „termeni mussolinieni despre un popor şi un conducător“. Zbiară din ce în ce mai rău. Săracii traducători. Termină tot cu glumiţe: „Închei nu citînd din preşedintele nostru“. Al cui? Al Parlamentului European?

● Daniel Constantin. Citeşte repede, repede, să scape. În română. Lung ca o zi de post. „Metodele de guvernare actuale seamănă perfect cu ale statului totalitar comunist.“ Exemple? Abuzul de ordonanţe de urgenţă, organizarea referendumului, asumarea răspunderii. Da, exact asta era problema cu Ceauşescu, ne abuza cu ordonanţe! Se duce spre teme variate. Omule, concentrează-te! Care e problema? Ce ai venit să spui? O ţine pe-a lui. Ţara nu are şosele. Oamenii nu sînt promovaţi pe competenţe. Vrea să spună tot, tot, tot ce îl doare. Problema cu fondurile europene, personalul din Autorităţile de Management nu este motivat. Statul român se împrumută de la bănci, deci nu mai sînt bani de cofinanţare a proiectelor europene. Asta la audierea despre situaţia democraţiei din România.

● Stolojan deturnează agenda şi cere cuvîntul pentru Sulfina Barbu. Moderatorul (un ziarist bulgar de la Euractiv.com care a studiat în România şi vorbeşte româneşte) e depăşit de evenimente. Bine gîndită alegerea lui, are profil bun, dar nu a făcut faţă. Sulfina Barbu face precizări despre cum e cu angajarea răspunderii. Slabă, fără vervă, intră şi ea în detalii pe care numai un observator de aici le pricepe. Punct ochit: „în 2009 eram parteneri la guvernare şi dl Victor Ponta era ministru pentru relaţia cu Parlamentul şi a susţinut cinci asumări de răspundere“.

● Se prezintă un film. Traian Ungureanu vrea şi el să prezinte un film. Zice că e dreptul lor. Nu este. Trebuia să aranjeze din timp cu moderatorul. Iese un bîlci jenant, TRU face figură de galerie trimisă la bruiaj.

● Panelul doi, cu ONG-işti. Cristian Pîrvulescu: „Avem convingerea că în România este democraţie. E o democraţie fragilă însă“. Corect, un mesaj credibil. Dacă te duci la Bruxelles şi zici că o ţară din UE a devenit brusc Belarus, faci figură de apucat. Dacă zici că sînt probleme în interiorul democraţiei, sună normal la cap.

● Piaţa Universităţii e o continuare a Primăverii arabe, a Mişcării indignaţilor. Iar acum, oamenii ies în Polonia să protesteze contra ACTA. Pîrvulescu comite o fraudă logică. Nu, protestele din SUA, Spania, Ungaria, România nu sînt ca Primăvara arabă. E o nedreptate faţă de oamenii care au fost împuşcaţi în Egipt, care sînt încă împuşcaţi în Siria. Să stai comod într-o democraţie, chiar nemulţumit, să înjuri guvernul şi să nu păţeşti decît cel mult amenzi, dar să te baţi cu cărămida în piept că tu eşti ca în Egipt – e unfair. Ba chiar, cu tot respectul pentru fostul meu profesor Pîrvulescu, este o ticăloşie. Dar e o ticăloşie atît de repetată, încît Pîrvulescu nu mai iese din decor.

● Urmează Victor Alistar. „În România corupţia este endemică.“ Corect, aşa este. Cel mai bun exemplu este faptul că nu am găsit un ONG-ist mai breaz la Bruxelles decît un tip corupt. Un om care a lucrat la Primăria Capitalei şi şi-a dat casă ilegal, care şi-a rezervat ilegal, ani în şir, poziţia de funcţionar la stat în timp ce era şi lider al Transparency International Romania (şi a şi falsificat semnături pentru asta). Mă refer chiar la Victor Alistar.

● În rest, de acord cu mare parte din ce spune. Aplicarea deficitară a legilor transparenţei 52 şi 544 – corect, bravo. Tot ce înseamnă prevenire a corupţiei la nivel administrativ nu funcţionează – corect. „Cu atît mai puţine dosare reale vedem în instanţele de judecată. De asta sînt oamenii în stradă.“ Cum adică? Tocmai acum cînd trimitem oameni puternici la puşcărie (vezi tema recentă din Dilema veche despre „Feţele anticorupţiei“), tocmai acum oamenii ies în stradă fix pentru că nu avem dosare. Haios. De altfel, avem un exces de tipi care ştiu cert de ce e poporul în stradă. Au ei linie roşie directă cu poporul. Erau Rogozanu, Badea, acum şi Alistar. Problema e că fiecare ştie sigur, dar sigur-sigur, motive diferite pentru care oamenii sînt în stradă.

● Liviu Voinea – sînt un economist şi voi vorbi despre partea fiscală. Guvernul distruge statul din interior. Pensionarii sînt inamicii angajaţilor. Profesorii şi doctorii sînt inamicii economiei în general. Ăsta nu e discurs de economist. E fix discurs politic, şi din acela prost, à la Crin Antonescu. „Guvernul luptă împotriva trecutului, taxînd pensiile.“ Serios, chiar nu e discurs de economist.

● De apreciat totuşi că nu vorbeşte deloc despre starea democraţiei. Adică tocmai subiectul discuţiei. Timpul s-a terminat, moderatorul se agită (aşa îi trebuie) şi Voinea o ţine cu diferenţialul dintre salariul în sectorul public şi cel privat. Publicul nu va mai apuca să pună întrebări. Am moderat evenimente din astea, acesta a fost o varză ca organizare.

● Din sală, Cristian Preda – lung, face apel la dialog. Nu îşi asumă un răspuns.

● Monica Macovei, incomodă, verde-n faţă. Regretă că au plecat şi liderii europarlamentari şi ONG-iştii. Pe primii i-ar fi întrebat dacă au obiecţii faţă de rapoartele Comisiei făcute sub Mecanismul de Cooperare şi Verificare, care laudă DNA, pe care o atacă USL. Touché. Pe Alistar l-ar fi întrebat: Dacă va fi numit ministru al Justiţiei, are de gînd să desfiinţeze instituţia care l-a găsit în incompatibilitate, ANI?. Iar touché. 

Mai multe