Laptele praf şi revoluţia libertariană

20 mai 2010   EDITORIALE ȘI OPINII

„Cît aţi plătit pe avion ca să ajungeţi aici?“ Aşa a început Michael Emerson intervenţia la conferinţa despre care vă spuneam săptămîna trecută, cea unde am lansat raportul nostru la Bruxelles, faţă de oficiali moldoveni şi europeni, presă şi think-tank-uri de acolo. Emerson este expert pe spaţiul estic la Centre for European Policy Studies din Bruxelles şi a scris nişte cărţi despre negocierile comerciale dintre UE şi statele din zonă. Aşa că a început al doilea panel al conferinţei, cel despre negocierea unui Acord de Liber Schimb Aprofundat între Bruxelles şi Chişinău. După ce a reieşit că participanţii din Moldova plătiseră de la 500 de euro în sus pentru a ajunge la Bruxelles (nu există zbor direct), Emerson a făcut o comparaţie între Ucraina şi Georgia.

Negocierea Acordului de Liber Schimb cu Ucraina trenează de ani de zile (ca şi a Acordului de Asociere, vă ziceam săptămîna trecută), UE tot renunţă la bariere vamale pentru produsele din Ucraina, în timp ce Ucraina le ţine pe cele pentru UE pentru că nici una dintre părţi nu crede că economia ucraineană este pregătită. În schimb – spunea Emerson – Georgia a desfiinţat taxele vamale unilateral cu toate statele, acum cîţiva ani. S-a apucat de reforme dure şi imediate, s-a „vîndut“ în afară ca noua Georgie şi a atras investitori străini, a redus taxele masiv. Moldova – a continuat Emerson – nu ar trebui să se încurce în negocieri lungi şi tehnice cu UE, pe categorii de produse şi etape intermediare, ci să-şi deschidă piaţa rapid, să renunţe la protecţionism vamal, să profite de mîna de lucru ieftină şi să se poziţioneze pe lanţul de producţie europeană pe treapta de jos a costurilor (salarii şi taxe mici), fiind mai bine poziţionată geografic decît Georgia, pentru aşa ceva. Şi, bineînţeles, să-şi deschidă rapid spaţiul aerian pentru companiile low cost, dacă tot eram la o conferinţă unde pledam pentru ridicarea vizelor pentru moldoveni, Republica Moldova avînd 30% din forţa de muncă afară din ţară. S-ar zice că zborurile ieftine ar fi la fel de utile ca plecarea fără vize, şi astea nu depind de UE, ci direct de Guvernul moldovean, reprezentat acolo în sală de 15 viceminiştri şi directori din ministere (echipa de negociere cu UE).

Replica a venit imediat de la Phillippe Cuisson, director adjunct al DG Trade din Comisia Europeană. Şarmant şi cu ţinută, a respins eticheta de „partea cealaltă“ cu care îl prezentasem (am moderat conferinţa) zicînd că sîntem toţi de aceeaşi parte. Care parte? Să vedem. Cuisson ne-a povestit că atunci cînd a fost ultima dată la Tbilisi a vrut să-şi pună lapte în cafea şi a găsit lapte praf produs în China, care nu ar intra niciodată pe piaţa europeană. De aici, îndemnul lui Emerson ca Moldova să urmeze exemplul Georgiei nu era unul inspirat, pentru că, de fapt, Georgia nu a încheiat un acord comercial cu UE, Georgia şi-a deschis pur şi simplu graniţele comerciale, a renunţat la controlul asupra lanţului alimentar şi a renunţat la furnizarea unor bunuri publice. Cu alte cuvinte, Georgia este una dintre cele mai reformiste ţări din lume, dar asta nu înseamnă că se reformează în direcţia dorită de UE. Prins între aceste două viziuni atît de diferite, viceministrul moldovean al economiei, Octavian Calmîc, a prezentat cuminte, aşezat, descriptiv – ce fac grupurile de lucru, ce este de discutat, care este agenda negocierilor. Apoi am deschis discuţia pentru întrebări şi răspunsuri, iar Emerson şi Cuisson au continuat să-şi pună întrebări şi piedici elegante unul altuia.

Ideea generală a lui Emerson era că o ţară rămasă în urmă cum este Moldova nu se va dezvolta prin paşi mici şi deschidere controlată. Insista pe tema tarifelor vamale, care ar fi menite, în teorie, să protejeze economia moldoveană de invazia produselor din UE, mai competitive. E ca în fabula cu oul şi găina – spunea Emerson –, economia nu este pregătită şi noi o vom proteja pînă va fi pregătită, dar tocmai pentru că va fi protejată nu se va pregăti. Aici am intervenit eu cu ceva date de pe teren. În vreme ce UE protejează economia moldoveană şi sfătuieşte guvernul să scadă treptat şi timid barierele vamale, regimul comercial dintre Moldova şi Ucraina / Rusia este mult mai liberal (am folosit un eufemism, în practică Moldova nu prea controlează comerţul cu estul său, unde contrabanda este masivă prin Transnistria. Deci taxele sînt mai mici pentru Rusia şi Ucraina şi oricum nu se prea colectează).


De aici apare situaţia în care un investitor român de băuturi răcoritoare, de pildă, care vrea să aducă băuturile din România, plăteşte taxe mari pe fiecare sticlă care trece graniţa peste Prut. Aceeaşi băutură adusă, legal dar mai degrabă nu, peste Nistru, e mult mai ieftină. Deci, protejînd economia moldovenească, în practică UE ajută dominaţia economică a Ucrainei şi a Rusiei în Moldova. Argumentul nu a părut că rezonează la omul care face de facto agenda economică a negocierilor cu Moldova. Cuisson a răspuns calm şi elegant, dar într-un stil perfect birocratic, în care lucrurile trebuie făcute într-un fel anume pentru că trebuie făcute în acel fel. Se vor face analize şi vom şti precis cît de pregătită este economia moldovenească pentru deschidere, între timp au deschisă piaţa europeană în cea mai mare parte, pe categorii de produse. Unde a avut dreptate a fost în următorul punct: renunţarea la bariere vamale neînsoţită de bună guvernare şi reforme instituţionale nu ajută la nimic. Degeaba deschizi graniţele dacă economia în sine nu e bine structurată şi dacă instituţiile care asigură competiţia nu funcţionează.

 De unde, mi-am adus aminte de o serie impresionantă de rapoarte despre Georgia, care a ales calea libertariană neagreată de Uniunea Europeană. Patru rapoarte scoase la pachet în aprilie. Se ridică acolo dilema dacă o ţară subdezvoltată aflată la marginea Europei se poate dezvolta încet, prudent şi controlat sau poate scurtcircuita totul prin libertarianism şi castrarea statului. Dar despre asta vorbim în articolele viitoare, cînd vă zic şi despre ce rapoarte vorbim. Deocamdată, doar un citat, de unde puteţi înţelege ce voia Cuisson să zică la faza cu laptele praf. Este vorba despre oligarhul rus devenit ministrul georgian libertarian Kakha Bendukidze: „A explicat pentru Financial Times de ce Georgia nu mai are nici un sistem de inspecţii pentru siguranţa alimentară, în următorii termeni: «vechiul sistem de siguranţă alimentară era un gunoi. Pur şi simplu dădeai şpagă la inspectori. L-am desfiinţat şi le-am spus georgienilor că, dacă se intoxică de la mîncare, atunci să boicoteze restaurantul»“.

Mai multe