Hala Matache e mai mult decît pare

Citez dintr-o plîngere penală: „În noaptea de 10/11 decembrie 2010, începînd cu ora 1, Primăria Muncipiului Bucureşti a demolat imobilul din str. Berzei 34/str. Ştirbei Vodă 89, parte a monumentului istoric «Ansamblu de arhitectură str. Ştirbei Vodă». În ziua de 10 decembrie 2010, ora 16, Ministerul Culturii avertizase public Primăria printr-un comunicat de presă că nu a avizat demolarea imobilului şi o somase să nu demoleze. Mai mult, la 10 minute după începerea demolării, Poliţia naţională a oprit lucrările, pentru tulburarea liniştii publice, şi a chemat firma demolatoare a doua zi dimineaţa la secţia de poliţie pentru verificarea autorizaţiei. Dar, mai multe echipaje ale Poliţiei locale, subordonată Primăriei, au ordonat continuarea lucrărilor şi au păzit intrarea în şantier pentru continuarea nestingherită a demolării. Cu alte cuvinte, Poliţia locală a dispus reînceperea demolării ilegale a imobilului din str. Berzei nr. 34, parte a unui monument istoric, oprită de Poliţia naţională. Mai mult, a asigurat paza şantierului pe timpul demolării ilegale“.

Am citat din plîngerea penală adresată Procurorului General de către Societatea Academică din România şi Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul“, în numele Alianţei pentru o Românie Curată (bine că mi-am adus aminte, pentru cititorii care au chef de ceva activism civic anticorupţie, ia intraţi dumneavoastră la www.romaniacurata.ro, poate vă vin idei). Revenind la plîngere, mai trebuie să vă dau ceva informaţii de background, ca să rîdem mai cu poftă. Avem o lege în România care prevede condiţiile în care poţi dărîma un monument istoric. În esenţă, trebuie să ai un aviz de la Ministerul Culturii şi să existe un studiu care să arate ce a păţit monumentul de trebuie demolat şi ce se va întîmpla cu zona. Fără aceşti paşi legali, orice Gigel s-ar putea apuca să dea cu barosul în monumente istorice. În cazul despre care vorbim, mai mulţi Gigei de la o firmă s-au apucat să dea cu buldozerul într-un monument istoric. Şi acum apreciaţi, cititori dumneavoastră, scena descrisă în plîngerea penală. Deci nişte cetăţeni au sesizat poliţia că nişte Gigei dărîmă un monument. Vine poliţia. Aia naţională, subordonată Ministerului de Interne, îi ştiţi: gabori, curcani, tablagii – cum ne place nouă să-i alintăm. Vine poliţia, iar întrucît ăia de dărîmă fac zgomot, le ordonă să înceteze pentru că tulbură ordinea publică. Dacă ar fi avut autorizaţie de demolare, tulburarea mergea. Dar nu au, deci tulbură ordinea publică. Logica este găunoasă: în mod logic, poliţiştii ar fi trebuit să-i aresteze pe Gigeii cu buldozere pentru că tocmai îi prinseseră în flagrant delict pentru infracţiunea de distrugere – art. 217 din Codul Penal plus art. 54 din legea 422/2001 privind monumentele (am citat iar din plîngerea penală). Dar nu au avut curajul, poate li se pare prea complicată speţa, totuşi au încercat măcar să-i oprească. Moment în care intervine cealaltă poliţie, aia locală. Dacă nu ştiţi care, vă zic eu: aia populară, democratică, apropiată de cetăţeni, responsabilă în faţa alegătorului. Fosta poliţie comunitară, cum ar veni. Mai ţineţi minte că am scris acu’ ceva vreme un articol despre idei bune care au efecte perverse în practică? Ei bine, notaţi-o şi pe asta la catastif. Că doar ne săturasem de poliţia aia militarizată şi centralizată, aşa că am mai creat una, subordonată primarilor, deci apropiată de cetăţean. 

Revenim la zona Halei Matache. Deci, gaborii nasoi de la poliţia naţională opresc demolarea ilegală, dar vin gaborii ăştia noi, populari, şi zic: băi, continuaţi că aşa zice domn Oprescu, să ne trăiască! Şi acum imaginaţi-vă tabloul complet: Gigeii distrug un monument în mod ilegal, gaborii naţionali şi cetăţenii indignaţi se uită şi fac poze, gaborii locali îi păzesc pe Gigei să nu cumva să fie deranjaţi. Haios, nu? Aici vorbim despre un moment de lîngă Hală. La Hala Matache propriu-zisă faza e de un umor şi mai nebun. După scandal, firma care se ocupa de demolarea halei (ia să-i facem brandul de rîs: Gigeii ilegali se numesc Euroconstruct) s-a speriat. Aşa că, din cîte înţeleg eu, că nu am fost de faţă, situaţia devenise cam aşa: ong-iştii de la „Salvaţi Bucureştiul“ protestau din stradă, iar poliţiştii locali păzeau clădirea. De cine o păzeau? De ong-işti. Să nu cumva să-i deranjeze pe cetăţenii voluntari care aveau treburi în Hala Matache (an construcţie: 1887). Treburi de genul: scoatem nişte fier vechi, mai dăm cu barosul, mai facem rost de nişte cărămidă, dacă fierul nu se trage mai venim cu un flex şi facem loc. Bineînţeles, nici la Matache nu existau autorizaţia de construcţie şi studiul respectiv. Cu alte cuvinte, un grup A de cetăţeni tocmai desfăşura infracţiunea de distrugere, un alt grup B de cetăţeni protesta la adresa faptului, iar poliţia locală subordonată lu’ domn Oprescu ce face? Poliţia locală protejează grupul A să nu cumva să fie deranjat de către grupul B. Staţi, că mai am. Grupul B ceruse autorizaţie de protest. Unde? La onorabilul domn Oprescu, să ne trăiască, că aşa zice legea. Domn’ Oprescu a zis: bă, sînteţi nebuni, cum să protestaţi împotriva mea? Şi nu le-a dat autorizaţie. Aşa că grupul de scandalagii B puşi pe oprit infracţiunea de distrugere nu a avut de ales decît să mimeze faptul că nu protestează, ci doar sînt un grup de cetăţeni care se plimbă pe trotuar. Moment în care jandarmii i-au luat la întrebări şi legitimat. Iar conform legii adunărilor publice, grupul de cetăţeni B comitea nişte infracţiuni (legea a fost modificată în 2001 şi s-a trecut de la contravenţii la infracţiuni, pentru a le permite jandarmilor să-i salte pe ăia violenţi din galeriile de fotbal – ca să vezi unde dai şi unde crapă!). Dar jandarmii au fost nişte drăguţi şi nu i-au băgat la puşcărie pe cei care încercau să oprească infracţiunea de distrugere a unui monument istoric. Notă: toate aceste detalii şi poveşti le-am cules lunea trecută la conferinţa de presă a Alianţei pentru o Românie Curată, unde Nicuşor Dan de la „Salvaţi Bucureştiul“ şi avocatul Dan Mihai au comis infracţiunea de făcut mişto cu argumente de primarul Oprescu. 

Bun, de ce v-ar păsa dumneavoastră de o Hală în care nu aţi mai călcat de mult, dacă aţi călcat vreodată? Ei bine, vă înţeleg dilema. Adevărul este că eu locuiesc de vreo cinci ani la cîteva minute de Hala Matache şi am trecut pe acolo doar de două ori. Prima dată ca să văd cum e Hala Matache. A doua oară ca să văd cum arată un tîrg de produse tradiţionale organizat acolo. Adevărul e că era mizerabilă şi de nefrecventat. Dar tot adevărat este că, văzînd-o, am visat la clădiri similare de care am dat la Londra şi Madrid – epoca industrială, cărămizi şi fier forjat – şi care acum îşi trăiesc a doua viaţă. Pentru că sînt situate central şi pentru că au potenţial de public, ziua sînt pieţe de alimente slow-food, iar seara – locuri de concerte, degustări, baluri etc. Hala Matache nu merită salvată pentru ce este ea acum, ci pentru ce ar putea deveni dacă am avea un primar mai puţin primitiv decît Sorin Oprescu. Dar asta este o părere subiectivă, puteţi să o ignoraţi. Ba chiar, puteţi fi de acord cu Oprescu că avem nevoie de fluidizat circulaţia în zonă, şi eu zic la fel.

Dar ştiu în mod cert că dvs., cititori serioşi, nu puteţi fi de acord cu faptul că statul de drept devine o glumă pentru că aşa vrea muşchiul unui primar. Pentru că mîine poate că muşchiul lui are chef să declare că locuinţa dumneavoastră îi stă în drum. Moment în care pot veni nişte Gigei să se apuce de demolat, fără autorizaţie, fără acte, iar poliţia locală îi va păzi să nu cumva să-i deranjaţi cu zbieretele. De asta, Hala Matache e acum mai mult decît ce pare.