Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne
- pe înţelesul domnilor Stelian Tănase şi Cristian Pîrvulescu -
E un discurs antieuropean virulent care vine din zone foarte mainstream, îmi zice diplomatu’. / Nu contează, ar fi trebuit să te obişnuieşti pînă acum, le va trece rapid, staţi pe discursul despre reguli, voi trebuie să vă faceţi treaba, nu să fiţi populari. / Bun, dar asta pe termen lung schimbă multe, dacă UE devine nepopulară, nu vom mai putea face nimic. / Nu devine nepopulară, nu e nimic pe termen lung, oamenii ăştia nu au nici o apetenţă reală pentru principii, nu pentru principii vă înjură, e la fel cum îi înjură pe arbitri la fotbal în funcţie de scor. Dacă mîine veţi zice ceva care le convine, vă vor pupa în cur cu aceeaşi patimă cu care vă înjură acum, chestia asta nu va lăsa nici o urmă în atitudinea pe termen lung faţă de UE. Omul se uită la mine cum s-a mai uitat şi altădată cînd am vorbit despre politica românească, cu aerul acela de tip: bă, dacă tu ai dreptate, voi nu sînteţi normali!
Şi mi-am adus aminte cu plăcere de această privire uimită cînd am văzut, săptămîna trecută, cum ore întregi a stat pe burtieră la Antena 3 anunţul: „Barroso: Ponta e premierul ales“. Carevasăzică, Antena 3 aduce argumentul Barroso pentru a-l împinge pe Băsescu să-l numească premier pe Ponta. După criza politică din vară, au pornit o campanie în care UE era Înalta Poartă ce ne asupreşte, care calcă în picioare voinţa suverană a poporului bla, bla. Aceluiaşi Barroso care acum le blagosloveşte preferatul, astă-vară îi descoperiseră tinereţea maoistă. Şi ce mai demascare: băi, maoistule, cine te crezi, bă, să ne dai nouă lecţii?
Ce să mai vorbim – televiziunea poporului (celălalt popor) era în luptă cu asupritorii externi.
Cel mai ridicol au ieşit cei vreo 90 de intelectuali conduşi de Stelian Tănase şi Cristian Pîrvulescu, care au trimis scrisori deschise spre UE ca să o certe că de ce se bagă. Acum, ori Antena 3 şi intelectualii respectivi s-au ţicnit, ori Înalta Poartă a trecut de partea poporului. Ceea ce tot e nasol, oricum o dai: de ce e nevoie de firman de la Barroso pentru Ponta? De ce să nu-şi vază Evropa de treburile ei? Ei, aş! Nici gînd de luptă de principii pentru suveranitatea poporului: patrioţii clămpănesc acum că gata, i se cere lui Băsescu să-l numească pe Ponta şi dictatorul trebuie să facă ce-i cere Europa. I-am trimis diplomatului poza cu titlul de la Antena 3: ţi-am zis că or să vă pupe cum se întoarce scorul.
Să citim ce a zis Barroso la Oslo de a declanşat bucuria de la Antenă. Aflat la ceremonia Nobel, sultanul a fost întrebat de ziarişti ce părere are despre Ponta. A zis că nu vor fi probleme să lucreze cu el. Şi a adăugat (chestie deloc acoperită în presa noastră): „Ne-am exprimat îngrijorările despre anumite decizii luate în România, dar cred că prim-ministrul Ponta a luat în calcul îngrijorările noastre şi a arătat că doreşte să corecteze lucrurile care, din punctul nostru de vedere, erau inadecvate“.
În engleză, din care am tradus după Reuters, ultimul cuvînt era „inappropriate“. Este unul dintre cuvintele mele preferate. Şi e acoperit, dar nu complet, de românescul „inadecvat“. „Inappropriate“ înseamnă ceva ce nu se face. Cine decide ce nu se face? Aici vine frumuseţea chestiei. Ce „nu se face“ nu e o chestie fixă definită juridic. E ca şi cu pornografia: nu o putem defini, dar o recunoaştem cînd o vedem. „Inappropriate“ se decide de la caz la caz. Dar se presupune că avem, toţi cei implicaţi în poveste, principii similare şi o doză de bun-simţ. În engleză, acesta e alt cuvînt preferat al meu: „common sense“. Dear gentlemen, trebuie să aveţi common sense şi să nu fiţi inappropiate.
Aici a fost conflictul civilizaţional care s-a întîmplat peste vară. Puţini din România se aşteptau la o intervenţie atît de dură a UE. I-am spus unui ziarist că, în două luni, declaraţiile despre România vor fi mai dure decît fuseseră cele despre Ungaria, anul precedent. Mi-a zis că nici vorbă, ăia sînt în vacanţă, pînă se vor trezi… În două săptămîni deja se scurgeau intenţionat la EUobserver informaţii că se ia în considerare suspendarea României din Consiliu. Am vorbit cu oameni din USL. Nu îi poţi scoate din placa lor: a fost propaganda băsistă, de asta s-a activat UE. Bine, ţineţi-o tot aşa, dacă după un asemenea eşec tot asta credeţi, atunci data viitoare veţi fi la fel de loviţi în freză şi nu veţi şti de unde vi se trage.
Pentru că totul vine de la inappropriate şi common sense. Sînt unele chestii care „nu se fac“ în UE. De pildă, să concediezi Avocatul Poporului pentru că te enervează. Sau să ameninţi judecătorii de la Curtea Constituţională că îi beleşti, dacă decid pe invers. Pentru europeni, sună ca dracu’. Ombudsman-ul e sacru. Pe Merkel a încurcat-o Curtea ei Constituţională ca naiba, luni întregi, la fiecare agreement european semnat, şi tot ce a făcut a fost să-i roage enervată pe judecători să decidă mai repede. Ceva de genul „cu noi e Poporul, cu Băsescu e Curtea“ sună din alt film. Dacă zici, cînd eşti şeful Senatului şi preşedinte interimar, „e drept că m-am luat de ei, dar era doar o declaraţie politică, nu i-am dat afară la propriu“, te iau ăia din UE de clovn periculos. Să te duci la Bruxelles cînd Curtea a decis că nu ai acest drept. Toate astea pot fi explicate furibund la Antene şi or merge la intelectuali ca Pîrvulescu & Tănase, dar nu în lumea bună. De ce merg la ăştia doi (şi insist cu ei pentru că au însemnat ceva pe vremuri)? Nu ştiu. Mă depăşeşte. Face parte din abisurile umane modul în care doi tipi care în anii ’90 au fost stîlpi ai democratizării României au ajuns în 2012 atît de copleşiţi de ura contra cuiva încît nu mai recunosc ce „se face“ şi ce „nu se face“.
Bine, dar instituţiile astea aveau oameni numiţi de Băsescu şi PDL. Aşa era. Acel avocat al poporului era şi o nulitate de altfel şi am criticat în România liberă numirea lui. Aşa cum aici, în Dilema veche, am criticat numirea de către majoritatea PDL a judecătorului Minea la Curtea Constituţională, care făcuse o figură palidă la audierea din Comisia Juridică la care participasem. Aici e o altă prăpastie de înţelegere şi o imensă inadecvare. De altfel, scrisoarea deschisă către UE a intelectualilor USL începe la modul: noi sîntem nişte savanţi, cercetători şi scriitori şi vrem să vă zicem despre Curtea Constituţională că „nu este parte a sistemului judiciar independent din România. Este vorba de o instituţie unde numirile se fac politic şi care are ca unică vocaţie arbitrajul în chestiuni constituţionale“. Vă daţi seama? Cîteva zeci de savanţi informează UE despre faptul că numirile de la Curte se fac politic. În mintea lor, asta spunea totul. Gata, dom’le, atunci trebuie beliţi. Dacă Băsescu i-a numit, e normal să le zică Ponta că nu contează ce decid ei şi să-i ameninţe Crin Antonescu.
Păi, nu! Aici se loveau mereu de un blocaj, atît cu ziariştii străini, cît şi cu diplomaţii şi politicienii occidentali. Aşa, i-au numit politic, şi? Nu scrie în Constituţie cine îi numeşte, nu e dreptul Preşedintelui şi al Parlamentului? Nu numeşte şi Obama judecători la Curtea Supremă? În Germania îi numeşte parlamentul cu două treimi. Cineva trebuie să-i numească, că doar nu ies din spuma mării. În canonul occidental asta e normalitatea: instituţiile de control sînt numite de unii, au mandate lungi şi, cînd se schimbă puterea, noii guvernanţi lucrează cu cei moşteniţi pînă le vine rîndul să numească şi ei. Acesta este jocul şi îl joci. Dacă nu îl joci, comiţi ce „nu se face“. Eşti inappropiate. E simplu. Poţi să-l urăşti pe Băsescu cît de sincer vrei, pur şi simplu nu se face.
Îmi închipui că e frustrant ca după mulţi ani în care ai vorbit cu ziarişti occidentali şi părea că vă înţelegeţi, acum să se rupă filmul. Şi s-a rupt. Pentru că ăia nu au devenit obsedaţi de Băsescu, pe cînd tu ai devenit. Şi ajungi inappropriate. Aşa se sinucid legendele societăţii civile.
Să revenim la ce a spus Barroso despre Ponta. La două zile după declaraţia de la Oslo, care de fapt nu zicea mai nimic despre cine să fie premier, biroul lui Barroso a emis un comunicat scris. Are doar trei fraze. În prima îl felicită pe Victor Ponta pentru victorie şi zice că „românii au făcut o alegere clară, într-un mod democratic“. Apoi zice că speră să lucreze cu Ponta şi Băsescu, şi de acum înainte, în interesul comun al României şi al Europei. Şi încheie salutînd „angajamentul tuturor actorilor politici din România pentru consolidarea domniei legii şi pentru respectarea echilibrului democratic“ (respecting democratic checks and balances).
Ce transmite Barroso aici? Că decizia de la vot e clară, că Băsescu ar trebui să nu comită „ce nu se face“, refuzînd mandatul de premier pentru cîştigător, şi îl avertizează pe Ponta să nu mai comită încă o dată „ce nu se face“.
La ora cînd scriu acest articol, abia urmează consultările de la Cotroceni. Traian Băsescu nu va avea nici pic de înţelegere în Europa dacă nu îl va numi premier pe Victor Ponta. Lucrurile sînt clare: au fost alegeri, cîştigătorul e clar, propunerea de premier – şi ea clară. Legătura directă dintre alegeri şi şefia Guvernului este un principiu de bază al democraţiei parlamentare, aşa cum supunerea faţă de deciziile Curţii Constituţionale este un principiu de bază al statului de drept. Şi asta indiferent dacă îţi convine cine a cîştigat alegerile şi ce decide Curtea. În 2004 şi 2008, Traian Băsescu a avut marjă de manevră: cvasiegalitatea dintre PSD şi ADA, respectiv PSD şi PDL, a permis preşedintelui să încline balanţa la desemnarea premierului. Acum cîştigătorul este clar. Barroso reaminteşte asta şi mesajul e la fel de clar.
E o intervenţie în treburile interne ale României. O intervenţie de bun augur, aşa cum au fost şi intervenţiile din vară. Şi atunci, şi acum, totul se bazează pe common sense şi pe ce este appropriate. Dacă Traian Băsescu refuză numirea lui Victor Ponta, va fi suspendat şi nu va mai avea parte de simpatie la nivel european. Pentru că acum el ar fi cel inappropiate.
Victor Ponta a simţit acum ce înseamnă să beneficiezi de obsesia europenilor pentru reguli. Mi-e teamă că nu-l va ţine mult. Deja supermajoritatea USL pare a fi obsedată de schimbarea Constituţiei. O supermajoritate care schimbă Constituţia… Hmmm, unde au mai auzit europenii despre asta? A, da, în Ungaria lui Orban. Care a fost beştelită de presa occidentală şi în cancelarii. Nu contează ce vrea Ponta să schimbe. Simplul fapt că prima sa mişcare la guvernare după votul popular favorabil e să aranjeze regulile ca pe viitor să-i fie bine intră în zona „inappropriate“. Domnii Stelian Tănase şi Cristian Pîrvulescu, dacă mai au vreo fărîmă de common sense, ar trebui să-i amintească favoritului că intră din nou în zona a „ce nu se face“ şi că va fi taxat.