Deci, unde a spus Patapievici chestia aia?

Am rîs cu poftă. Apoi cu tristeţe. Să vă povestesc. Acum două săptămîni, Observator cultural a publicat un articol scris de Lavinia Bârlogeanu, cu titlul „«Vacile sacre» ale României culturale: între adulaţie şi critică“. E o recenzie laudativă la cartea Idolii forului, coordonată de Sorin Adam Matei. De acolo aflăm, printre altele, că respectivul volum „reprezintă un cîştig incontestabil în planul reflecţiei şi al atitudinii, la care merită să revenim cu o scurtă exegeză. A nu recunoaşte sau, mai mult chiar, a ironiza acest cîştig sînt acte împotriva culturii şi a democraţiei, în subteranul cărora mocneşte o anumită formă de violenţă“.  

Deci a nu recunoaşte meritele cărţii reprezintă „acte împotriva culturii şi democraţiei“, sub care se întrevede o oarecare „formă de violenţă“. A se remarca faptul că citez scrupulos exact peste tot, nu interpretez, chiar asta spune doamna. Dar nu cartea este subiectul acestui articol, ci un citat. Şi un anumit fel de a nu lăsa onestitatea intelectuală să stea în calea unei teorii. Spune doamna Bârlogeanu: „Domnul Patapievici a exprimat foarte bine această realitate a grupului său de apartenenţă simbolică, atunci cînd spunea că «cine nu-l votează pe Băsescu îşi pierde calitatea de alegător»“. 

Avem deci un citat din H.R. Patapievici reprodus de doamna Bârlogeanu. Nasol citat. Să mergem mai departe. Intrăm la comentariile cititorilor. Cîţiva oameni o laudă pe autoare, apoi intervine „SAM“, semnătura coordonatorului volumului, Sorin Adam Matei, care spune: „Da, recenzia ar merita extinsă într-un eseu despre violenţa simbolică în cultură...“. Cam jenant să dai indicaţii de cum ar trebui extinsă o recenzie de ridicat în slăvi, iar Matei pare a se pricepe la arta de a fi şef de trib intelectual, dar să trecem... 

Peste alte două comentarii, dau peste o întrebare-şoc, de la cineva care semnează „cititor cu discernămînt“ (jur că nu sînt eu): „Şi unde spunea, domnule Matei, HRP chestia asta: «Cine nu-l votează pe Băsescu îşi pierde calitatea de alegător»? Discernămîntul meu de cititor al dumneavoastră şi al domnului Patapievici îmi spune că fie inventaţi, fie răstălmăciţi. Dar mai ştii? Aştept cu nerăbdare sursa citatului“. Apoi, imediat omul revine cu precizarea că o confundase pe autoare cu S.A. Matei şi redirecţionează întrebarea acolo unde trebuie: „Întrebarea rămîne valabilă pentru doamna Bârlogeanu, care sper să aibă onestitatea intelectuală de a da sursa citatului atribuit lui HRP. De altfel, în cazul domnului Pleşu văd că a specificat revista şi numărul din care a citat“. 

Bun, avem deci o provocare la adresa onestităţii intelectuale a autoarei: de unde citează afirmaţia atribuită lui Patapievici „cine nu-l votează pe Băsescu îşi pierde calitatea de alegător“? E o întrebare foarte simplă şi punctuală. Şi nu există decît două modalităţi de a răspunde, fiind onest intelectual: fie indici sursa citatului unde îl putem vedea şi noi fie, dacă nu eşti capabil să indici sursa, revii cu o explicaţie şi nişte scuze pentru cititori şi pentru H.R. Patapievici.  

E simplu. Altfel, ar fi strigător la cer să faci teorii despre violenţă simbolică lucrînd cu citate false; e ca şi cum ai condamna huliganismul, dar tu nu prea dai „bună ziua“. Dar înainte să continui cu descrierea dialogului de pe forumul revistei, să mai spun ceva. Cînd citeam comentariile, mi-am zis în sinea mea: ouch! acum doamna fie va produce sursa citatului, fie îşi va pune în cap cititorii. Chiar şi nişte cititori anti-Patapievici, nişte oameni oneşti intelectual altfel, vor dori să lămurească chestiunea, doar nu putem umbla cu citatele prin spaţiul public de parcă ar fi OZN-uri (şi le spunem CZN-uri – citat zburător neidentificat). 

Deci, dialogul. E37 spune: „Hopa! Au sărit ciracii «elitei»“. OK, îmi zic, ăsta e dintre ăia fanatici, lasă că vor veni şi cei care nu suportă frauda, chiar cînd e de aceeaşi parte a baricadei. Apoi, imediat avem răspunsul doamnei Bârlogeanu. Care e foarte lung, îmi pare rău că nu am spaţiu chiar pentru tot, dar fiind dvs. nişte oameni scrupuloşi sigur veţi merge pe site-ul revistei şi îl veţi citi. Ce răspunde doamna la cererea simplă de a produce sursa citatutului? Se consideră agresată de întrebare, apoi: „Revenind la chestiunea care va frămîntă, spun că am indicat sursa afirmaţiei domnului Pleşu doar pentru că e «caldă». Cît despre dl HRP, ideea evocată în articol se regăseşte într-o serie de luări de poziţie favorabile preşedintelui (ce-i mai rău, chiar din campania electorală – vreţi să le înşirăm? Vă reamintesc că unele sînt de un penibil care cade greu), toate subsumate aceluiaşi registru al respectului orb şi sfînt prin care se originează, permanent, un grup de putere“. 

Bon, înţelegem de aici că doamna a indicat un citat din Pleşu pentru că e recent, cît priveşte pe cel din Patapievici e vechi, de fapt nu e vechi, e peste tot, Patapievici spune în multe locuri chestia aia, deşi nu putem indica unde anume. Lucru remarcat imediat de cititorul care a pus întrebarea: „Stimată doamnă, mi-aţi răspuns printr-un potop de cuvinte la o întrebare simplă: întrucît aţi pus în ghilimele o frază pe care i-o atribuiţi domnului Patapievici, aveţi obligaţia morală de a-mi răspunde factual la întrebare: unde a scris domnul Patapievici aşa ceva? Nu-mi spuneţi că acest lucru se degajă din multe intervenţii de-ale lui, căci nu aţi folosit o parafrază, cu cuvintele dumneavoastră, ale unor intervenţii pe care aşa le-aţi înţeles, ci aţi folosit un citat. Dacă aveţi onoare intelectuală, daţi sursa citatului. Dacă nu o daţi înseamnă că sînteţi lipsită de onoare intelectuală şi v-aţi făcut deja cunoscută cititorilor Observatorului cultural printr-un fals intelectual. În altă ordine de idei, nu este delirul în care sînteţi angajată prin acest tip de răspuns, pe care mi l-aţi dat, o ilustrare perfectă a teoriei dumneavoastră privind violenţa?“.  

Touché, aş zice eu, omul e tare coerent. Deci doamna refuză să indice sursa citatului şi se afundă în a spune că ideea se înţelege de prin alte părţi. Avem deci toate motivele să bănuim o fraudă intelectuală grosieră. Sigur oamenii o vor sancţiona pentru că oamenii sînt buni de la natură. Să vedem. Axxel îl beşteleşte pe cel cu întrebarea pentru că nu discută pe fond şi pentru că o atacă la persoană pe autoare. Un Cititor îi spune că e obsedat şi incapabil de a dialoga onest. El răspunde: „Felul în care încercaţi şi dumneavoastră, şi autoarea articolului să mă convingeţi că, mai nou, nu e nevoie ca un citat să fie real pentru a avea dreptul de a-l atribui cuiva, din simplul motiv că despre presupusul autor al citatului merită să se spună orice, ţine tot de logica spitalului de nebuni“. Doar un anume Dorian îi ia apărarea omului care cere sursa citatului, dar şi el e luat în tărbacă pentru că e apărător al elitiştilor. Doamna Bârlogeanu mai revine în dialog cu mulţumiri pentru laudele adresate de o cititoare, dar nimic despre citat. 

Deci nu, cititorilor nu li se pare relevant CZN-ul, le place teoria, nu o putem lăsa deturnată de fapte. De ce m-am băgat şi eu în vorbă? Pentru că acest gen de fraudă intelectuală se răspîndeşte şi ni se pare firesc să dăm oamenilor cu CZN-uri în cap. A, evident, şi pentru că mi-a ordonat Pleşu să îl apăr pe Patapievici. În plus, pentru că sînt violent, neolegionar, fascistoid, anticultural, antidemocrat, bărbos şi, în general, nasol. Şi, la fel de evident, obsedat. Drept pentru care nu vreau să mă fac că plouă. Deci, unde a spus Patapievici chestia aia?