Cum a devenit Forumul Constituţional un înălbitor periculos

5 iunie 2013   EDITORIALE ȘI OPINII

Forumul Constituţional şi-a prezentat raportul către Parlament şi către public. Imediat după asta, Victor Ponta şi Crin Antonescu s-au întîlnit în toiul nopţii şi au decis ce şi cum vor schimba la Constituţie. Gândul a publicat, pe surse, ce au agreat cei doi, iar materialul a fost ulterior confirmat.

Atunci, ce anume a decis/a propus/a dres Forumul Constituţional? La conferinţa de presă unde l-a uns pe Cristian Pîrvulescu şef de trib peste consultările populare, Crin Antonescu anunţase şi cam ce vrea să schimbe la Constituţie. Un fel de „hai, mergeţi şi vă jucaţi de-a consultarea, noi avem treabă.“

Şi a început Festivalul „Consultarea României“. Îndrăznesc să spun că am ceva experienţă cu consultarea. Exerciţiul are sens cînd subiectul este unul clar delimitat, cînd participanţii sînt interesaţi de el şi cînd există ceva şanse ca, în urma consultării, chiar să se întîmple ceva. În lumea ONG-urilor/a institutelor româneşti se poartă consultarea care e bună doar de bifat că s-a făcut. Am obosit de evenimente-conferinţe-consultări cu titluri generice, la modul „Perspective geostrategice la Marea Neagră“. Sau: „Cetăţenia europeană, între perspective şi realitate“. Sînt deosebit de plicticoase. Mai îndrăznesc să spun că evenimentele de consultare ale CRPE chiar sînt de consultare. Temele sînt înguste – ultimele au fost, de pildă, despre cum ar trebui schimbate regulile de garantare ale creditelor agricole pentru a putea avea acces la ele şi micii fermieri. Asociaţii de fermieri, bănci, instituţii de microcreditare, oficiali de la mai multe ministere. Nu s-au bătut cîmpii cu consideraţii generale. Şi ca urmare, Ministerul Agriculturii a schimbat regulile de creditare pentru micii fermieri, pentru că au fost convinşi de argumente. La Chişinău, am moderat săptămîna trecută un eveniment de consultare despre cum pot guvernele din România şi Republica Moldova să coopereze mai bine în proiectele regionale finanţate de UE. Şi am plecat de acolo cu recomandări concrete. Consultarea în aceste cazuri este specializată şi are sens. Tema suspusă consultării e clară. Participanţii nu adorm, dimpotrivă. Evident, asta e mai greu de organizat decît vorbăria fără subiect clar. Trebuie să pregăteşti materiale de background, să te asiguri că găseşti oamenii relevanţi, care pot aduce experienţa din realitate la masa decidenţilor.

Deci, luaţi critica mea la adresa Forumului şi ca o exasperare a cuiva care a fost torturat cu participări la evenimente de consultare fără sens. E şi asta un soi de industrie, care are în spate o ideologie: aceea a consultării. Nu contează ce anume discutăm, important e să ne consultăm. Mult bla-bla de la acel gen de ONG-ist care nu are obiectul muncii clar definit. Dar umblă ţanţoş, cu aerul că ne face tuturor un serviciu pentru că există în viaţa noastră şi, uneori, ne consultă în legătură cu ceva despre care nu ştiam că avem o opinie.

Forumul Constituţional a fost expresia perfectă a acestei consultări de dragul consultării. Cum ar fi trebuit făcut? Crin Antonescu şi Victor Ponta ştiau ce şi cum vor să schimbe. Ei sînt liderii majorităţii şi majoritatea va decide. Ei ar fi trebuit să-şi asume nişte propuneri în mod deschis şi transparent. Asupra cărora cetăţenii puteau fi consultaţi. În loc de asta, a fost un fel de terapie de grup. Să vină fiecare să verse ce are de spus. O sarabandă de evenimente de „consultare“ asupra a ceva ce nu exista. Dar asta a convenit de minune liderilor politici ai majorităţii. În loc să-şi asume egoismul constituţional, le-a convenit să se discute despre propuneri irelevante, făcute de alţii, care nu aveau putere de decizie. Şi cînd lumea oboseşte de atîta consultare, hop şi ei cu propunerile reale.

Cum punea mama lui Creangă ghemele pe prispă de crăpau mîţele jucîndu-se cu ele, aşa a pus şi USL tema în spaţiul public, de au crăpat cetăţenii jucîndu-se de-a consultarea. Să fim bine înţeleşi, nu vreau să ironizez cetăţenii care au mers la consultări – ei sînt, poate, ce are România mai bun în materie de participare politică, cei interesaţi. Dar mă uit la lista de evenimente a Forumului. Multe sînt evident făcute la modul: vine cineva de la Bucureşti la (să zicem) Suceava, domnul de la Consiliul Judeţean are ordin să organizeze consultarea, ia poftiţi şi consultaţi-vă. Caragiale curat. Şi nici nu avea cum să fie altfel, lipsea obiectul consultării.

Apoi, imediat după ce Forumul s-a închis, Crin Antonescu şi Victor Ponta s-au întîlnit şi au decis ce va vota comisia parlamentară. Au decis ce îi interesa: cum funcţionează puterea. Aţi reţinut toată retorica despre cum se schimbă Constituţia nu pentru persoane, nu pentru evenimente recente, ci pentru istoria viitoare, da? Bun. Antonescu şi Ponta au decis că, de pildă, preşedintele e obligat să desemneze drept premier pe cel propus de partidul cu cele mai multe mandate. Desigur, asta nu are legătură cu Băsescu, e pur şi simplu un principiu constituţional universal valabil. Corect? Au mai decis ca premierul să meargă la Consiliul European. Vă imaginaţi că nici asta nu are legătură cu Băsescu şi cu conflictul cu Ponta pe tema asta, da? Au nişte enervări şi îşi folosesc imensa majoritate să le dreagă prin Constituţie. Unele dintre propunerile lor sînt binevenite. De pildă ideea de moţiune de cenzură constructivă: Parlamentul nu poate pica un guvern decît dacă, automat, numeşte un altul. Dar aici discutăm despre consultare.

Şi nu aş fi scris acest articol dacă Forumul rămînea doar o pierdere de timp ingenuă. Dar nu e asta. A fost deja folosit pentru a masca adevăratele propuneri. Liderii USL au vrut să-şi modeleze Constituţia pe placul lor. Avem, deci, o ţară din UE cu 70% în Parlament care se apucă să dreagă ceva pe la Constituţie – anume, în părţile esenţiale care îi enervează pe cei din majoritate. Unde am mai auzit noi asta? Exact, în Ungaria. A, da, şi acum în România.

Citesc raportul Forumului. Ce zice Preşedintele Cristian Pîrvulescu în introducere? Să citim. „În ultimii doi-trei ani, trei forme de consultare publică în vederea revizuirii constituţionale au fost folosite în Europa: cea islandeză, care a constat în alegerea unui comitet cetăţenesc de redactare a unei noi Constituţii; cea maghiară, care a presupus o consultare poştală post factum (...) criticată de instituţiile europene pentru lipsa sa de coerenţă; şi cea românească, ce a luat forma convocării unui Forum Constituţional!“

După cum descrie chiar el, în Ungaria, majoritatea a propus un proiect de revizuire. Acesta a fost foarte criticat şi intern, şi extern. Guvernul Orbán a vrut să fie şmecher: a trimis opt milioane de chestionare prin poştă, cu 12 întrebări. Rata de răspuns a fost de 10%. Apoi, Pîrvulescu face praf şi experimentul islandez, cu un juriu cetăţenesc ales. Pentru că, fiind cei aleşi simpli cetăţeni, nu au produs un text constituţional OK din punct de vedere tehnic. Însă, în România, spune Pîrvulescu, „Forumul Constituţional a încercat o altă abordare: parteneriatul între societatea civilă cu Parlamentul“. Cum s-a întîmplat parteneriatul acesta inovator şi uimitor? 50 de dezbateri şi 400 de propuneri de la cetăţeni, venite pe site. Şi încheie triumfător: „Spre deosebire de Islanda, în România, proiectul de revizuire a Constituţiei va fi elaborat în Parlament, care, spre deosebire de Ungaria, va avea la bază propunerile cetăţenilor.“ Bravo, aplauze, pupături, felicitări!

Serios? Chiar şi-a pierdut Pîrvulescu orice simţ al ridicolului? Să recapitulăm. Deci, în Ungaria, o majoritate de 70% propune o schimbare de Constituţie să îi convină ei. Apoi, se trimit 8 milioane de scrisori care cer opinia cetăţenilor, pe nişte întrebări concrete. Răspund 10%, ceea ce ar însemna 800.000. Schimbarea din Ungaria a fost (pe drept cuvînt) criticată. Dar pentru ceea ce a propus Orbán să schimbe, nu pentru lipsa de consultare. Încă un exemplu de consultare menită să dilueze responsabilitatea. Dar dacă vorbim strict despre consultare, Orbán a făcut măcar ceva cap-coadă: consultare de masă pe un proiect dat. Nu propuneri pe site despre ceva nebulos. În Islanda s-a mers pe un proces radical – nişte cetăţeni au fost aleşi special pentru a scrie Constituţia. Ei au scris Constituţia, nu au propus altora ceva. În opinia lui Pîrvulescu, nu a fost bine nici aşa.

Dar, în România, noi venim cu un supermodel. Sîntem ce mai tari. Adică? Adică se înţeleg Crin şi Ponta să-l numească pe Pîrvulescu consultator-şef. Apoi, consultatorul-şef organizează 50 de evenimente, cele mai multe în provincie, la modul prefectura-ordonă-sucevenii-la-consultare. Plus 400 de propuneri pe site, fiecare cu tema sa. Asta dă clasă celor 800.000 de maghiari care au răspuns la întrebări concrete. În modelul românesc, nu a fost nici un moment clar ce se va întîmpla cu ce propune Forumul. Parlamentarii conduşi de Antonescu au aerul că nu au auzit şi votează (pînă am scris asta) doar pe amendamentele depuse de alţi parlamentari sau de ei înşişi. Şi – ca să vezi! – cele anunţate de Gândul ca fiind agreate de Antonescu şi Ponta la ceas de seară sînt votate. Asta dă clasă islandezilor, care au ales oameni să scrie Constituţia. Modelul românesc de consultare sparge gura tîrgului.

Dincolo de grandomania consultatorului-şef, rămîne pericolul din spatele şaradei. De fapt, situaţiile din România şi Ungaria sînt similare. Majorităţi de 70% care umblă cu foarfeca în Constituţie ca să-şi mărească puterile. Deocamdată, USL a fost mai puţin stupidă decît Viktor Orbán şi nu a umblat agresiv la puterile Băncii Naţionale sau ale Curţii Constituţionale. Dar nu e tîrziu, deputaţii liberali au depus amendamente în acest sens. Însă, acum, au un cec în alb de la Cristian Pîrvulescu. El funcţionează pe post de înălbitor: gata, dom’le, sîntem democraţi, ne-am consultat cu poporul, avem certificat de consultare de la Pîrvulescu, acum putem să decidem ce vrem.

Cu toată părerea de rău pentru zecile (poate sutele) de oameni de bună-credinţă care au participat la Festivalul „Consultarea României“: sînteţi pe post de înălbitor.

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE

Mai multe