Vila Golescu

Undeva în centrul oraşului Cîmpulung-Muscel, pe colina vestică, chiar în spatele Primăriei, se ascunde Vila Ştefan, fosta proprietate a familiei Golescu, actualmente în gestiunea fundaţiei Pro Patrimonio.

Semnalizarea rutieră a oraşului nu ne indică acest monument istoric de curînd redescoperit, renovat. Chestionarea trecătorilor nu vă va ajuta pentru a găsi acest ansamblu peisager şi arhitectural remarcabil şi unic, cu o întindere semnificativă (două hectare), care, deşi e aproape invizibil din exterior, oferă o perspectivă dominantă asupra Cîmpulungului.

 În 1909 Vasile Golescu, inginerul absolvent al şcolii „Eaux et Forêt“ din Franţa, a transformat o coastă sălbatică într-un ansamblu arhitectural şi peisager deosebit. Casa Golescu a fost gîndită ca o casă de vacanţă dedicată lui Ştefan Golescu, fiul său mort în Primul Război Mondial, care dă şi numele străzii pe care se află vila, numită şi Vila Ştefan. Puţin după finalizarea casei şi a grădinii, Vasile Golescu a decedat. Vila a fost donată Fundaţiei Pro Patrimonio de surorile Irina şi Viorica Golescu (ultimele descendente ale familiei), care au locuit în ea pînă la sfîrşitul secolului al XX-lea.

Casa şi cantonul sînt construite în stilul naţional neo-românesc. Construcţia principală este bine proporţionată şi decorată discret cu elemente din piatră de Albeşti de cea mai bună calitate. Eleganţa fiecărui detaliu contribuie la armonia ansamblului.

În 2001 am descoperit o casă plină de amintiri, de obiecte minunate. Ambianţa locului era parcă extrasă dintr-un roman de epocă, degradată, rafinată, rară. Restaurarea interioarelor s-a bazat – după cum sublinia Caroline d’Assay (preşedinta Pro Patrimonio Franţa) – pe „respectul faţă de obiectele existente şi consistenţa istorică a locului“. Domnişoarele Golescu au colecţionat obiecte decorative artizanale, au actualizat biblioteca, au păstrat scrisorile, mobilierul... mărturii istorice ale unui stil de viaţă, a simplităţii, eleganţei şi culturii transmise din generaţie în generaţie, în această familie de mari boieri români.

Activitatea de conservare a fiecărui element în parte s-a bazat pe ideea de a regăsi, după terminarea lucrărilor, atmosfera descoperită iniţial în casă.

În 2002, am descoperit o grădină sălbatică, misterioasă... impenetrabilă, în care plantaţiile, remarcabile altădată, aclimatizate, se „topiseră“ în mijlocul unei vegetaţii spontane. Singurul document de arhivă legat de grădină îl constituia o listă manuscrisă întocmită de Golescu, care enumera „arbori, arbuşti, flori care am plantat în grădină“, o informaţie extrem de utilă în înţelegerea spiritului în care a fost concepută pe atunci această grădină... Un adevărat teren de experimentare şi aclimatizare...

Terasele şi scările sînt monumentale, spaţioase, cu perspective generoase asupra vilei şi peisajului. Au fost realizate cu zidărie din piatră de Albeşti, fără mortar. Fiecare piatră a fost cioplită cu o mare precizie. pentru a putea realiza şi asambla zidurile şi scările pe care le putem vedea şi astăzi.

Plantaţiile: grădina a fost concepută ca un experiment alcătuit din specii rare ornamentale şi silvice: Magnolia, Acer, Duglas, Platanus, Liriodendron, Castanea sativa, Ginkgo biloba... Astăzi, patrimoniul arboricol este încă în stare bună şi prezintă un caracter monumental cu arbori uriaşi cu vîrste de peste 110 ani...

Renovarea grădinii a scos la iveală istoria locului. Am defrişat, am curăţit, am reparat zidăriile în acelaşi spirit, fără agresiuni...

Locul este deosebit şi sperăm că viaţa intelectuală va continua să se desfăşoare în casă şi în grădină, iar Vila Golescu va rămîne un exemplu pentru generaţiile viitoare.

Alexandra Chiliman este arhitect, Nicolas Triboi este peisagist, Roxana Triboi este urbanist.