Profesorul Ioan Caproşu şi onoarea lui Adrian Năstase - la Iaşi

E în Iaşi, ca peste tot, o categorie de oameni asupra cărora nu există dubii. Probabil că sînt persoane care le aduc obiecţii legate de o idee, o teorie şi nu se sfiesc să facă public acest lucru, chiar cu zvîc în vîrful pixului, dar care, cînd vine vorba de recunoaşterea trudei şi argumentului, nu pregetă să facă o plecăciune. Unul dintre aceşti intelectuali de netăgăduit este profesorul Ioan Caproşu.

În pragul a 80 de ani, profesorul ieşean merge zilnic la cabinetul său din Corpul A al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“. O sală enormă, plină de notiţe şi documente al căror rost şi loc este bine ştiut.

Născut în 1934, a ales Facultatea de Istorie, apoi a activat în cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“ şi a facultăţii pe care a absolvit-o. În 1979, a obţinut titlul de doctor cu teza Camăta în Moldova, pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea. În 1990, Academia Română i-a acordat Premiul „B.P. Hasdeu“ pentru volumul I din Monumenta linguae dacoromanorum. Biblia 1688, Pars I, Genesis, 1988, editat împreună cu Vasile Arvinte. Acest volum scoate la iveală şi o calitate mai rar întîlnită la un istoric contemporan: calificarea profesorului în domeniul lingvisticii, ceea ce îi permite dezvăluiri adesea surprinzătoare despre soarta unui cuvînt sau tîlcul unui fapt petrecut cu mult timp în urmă.

A scris numeroase cărţi, studii, articole, care l-au impus în 2012 ca membru de onoare al Academiei Române. Deloc amator de a ieşi în luminile vieţii publice, profesorul este, totuşi, foarte atent la ceea ce se întîmplă în juru-i, adîncirea aparentă în studiu nefiind, sub nici o formă, o rupere de realitate.

Există un merit inestimabil al profesorului Caproşu. De-a lungul anilor, a studiat şi a tipărit mai multe volume dedicate istoriei oraşului Iaşi. Obligatorii pentru toţi cei care se consacră acestui domeniu sînt Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi. Zece volume în care au fost selectate, din diferite arhive, şi aduse în atenţia publicului şi a cercetătorilor, de cele mai multe ori în premieră, materiale despre evenimente ale istoriei urbei din perioada 1408-1790. O bază de date impresionantă, din care se vor inspira, de-acum înainte, o mulţime de alte cercetări dedicate capitalei Moldovei.

Din păcate, un gest elementar, ce ar putea aduce acestui om o mulţumire din partea comunităţii, nu a fost înfăptuit. Cel care a descoperit o bună parte din Iaşi nu a primit recunoştinţa publică a municipalităţii prin decernarea titlului de Cetăţean de Onoare al municipiului Iaşi. Dacă la profesorul Caproşu, meritul este indiscutabil şi etern, nu acelaşi lucru se poate spune despre alte personalităţi care au avut onoarea de a primi acest titlu din partea Consiliului Local. Lipsa profesorului ieşean predispune la analiza meritelor celor care au fost chemaţi să fie onoraţi, timpul demonstrînd, pentru unii, că nu valoarea, ci conjunctura a avut rolul decisiv. Astfel, pe listă apar Ion Iliescu (să fi fost pentru meritele de prim secretar la Iaşi?), viitorul condamnat penal Adrian Năstase (în al cărui partid a intrat apoi primarul care l-a premiat) sau rectorul unei universităţi ieşene, Vasile Astărăstoae. În cazul din urmă, titlul a fost acordat în 2012, dintr-un gest de frondă, la cîteva zile după ce împotriva sa începuse cercetarea penală într-un dosar în care, în final, a şi fost trimis în judecată de către Direcţia Naţională Anticorupţie.

Pe de altă parte, o solicitare oficială a unui consilier local, din 2010, de acordare a titlului de mai sus profesorului Caproşu nu a primit nici pînă acum un răspuns de la „stăpînire“, poate pentru că iniţiatorul făcea parte din „tabăra adversă“. După ce a promis că se va interesa de soarta acestei solicitări, purtătorul de cuvînt al Primăriei Iaşi nu a mai revenit cu detaliile aşteptate.

Sorin Cristian Semeniuc este doctor al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

Foto: www.cntdr.ro