Printre blocuri la Focşani
Da, la Focşani sau în alte oraşe, printre blocurile ridicate în anii ’70-’80 ai secolului trecut se mai poate vedea o arhitectură care a rezistat „sistematizării“ brutale a epocii de aur. Păstrarea acestor edificii se datorează adeseori intervenţiei unor arhitecţi şi urbanişti care, la vremea respectivă, au ştiut să le ascundă vigilenţilor ochi ai responsabililor ideologici ai epocii. Astfel încît, adeseori le descoperim întîmplător şi fără să fim pregătiţi cu minime cunoştinţe despre existenţa lor.
Conform pisaniei, biserica cu dublul hram „Naşterea Sfintei Fecioare Maria“ şi „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Focşani a fost zidită la 1815 de către serdarul Constantin Robescu, pe terenul pe care îl deţinea în oraşul muntenesc. Numele ctitorului a făcut ca biserica să fie cunoscută sub numele de biserica Robescu. Ea mai este menţionată şi ca biserica Sfinţii Împăraţi, primul hram dispărînd, în timp, din titulatura bisericii.
Deşi se afla în apropierea caselor familiei Robescu, biserica nu era una de curte, ci una destinată orăşenilor şi era închisă într-o incintă de zid care cuprindea şi o casă parohială. În imediata apropiere se afla – din 1697 – o fîntînă construită la porunca lui Brâncoveanu şi care mai funcţiona în 1870.
Informaţiile asupra bisericii sînt destule. Ştim, de pildă, că la 6 decembrie 1832, slujba oficială organizată în cinstea generalului Kiseleff, în prezenţa acestuia, are loc în „biserica zisă a Robescului“; mai ştim că la cutremurul din 11 ianuarie 1838 turnul şi împrejmuirea de zid ale bisericii au avut de suferit. Cutremurul, apoi marele foc din Focşani din 1854 afectează biserica.
În 1893, Iancu C. Robescu – urmaş al ctitorilor – oferă biserica Ministerului de război „pentru a servi de capelă militară garnizoanei din Focşani“!, împreună cu o donaţie de 6000 de lei pentru reparaţii. Se pare, de altfel, că biserica „era cam ruinată şi mult timp stătuse închisă fără nici o îngrijire“. În iulie 1894, donatorul mai adaugă 5000 de lei; comandamentul garnizoanei cheltuieşte 15.600 de lei cu restaurarea din 1897-1899. Reparaţiile sînt făcute de către specialiştii constructori din Regimentul 2 Geniu. Cu aceeaşi ocazie, se refac stranele arhiereşti. Biserica este sfinţită din nou la 25 octombrie 1899. Înfăţişarea monumentului ulterior acestei reparaţii ne este redată de o fotografie. De altfel, în 1906 se spune despre biserica Robescu că „este reparată în felul bisericii Doamna Bălaşa din Bucureşti şi bine întreţinută“. Cutremurul din noiembrie 1940 „a pricinuit mari stricăciuni bisericii“; reparaţiile durează pînă în 1943. Ea este resfinţită în acest an, avînd în continuare funcţiunea de capelă militară. Cutremurele din 1977 şi 1986 au produs şi ele „multe şi grele stricăciuni“. Intervenţiile ulterioare s-au limitat la consolidări şi reparaţii strict necesare păstrării lăcaşului de cult, fondurile existente neputînd acoperi cheltuielile unei restaurări corecte şi complete.
Tot în urma avariilor suferite în 1977, casa Robescu a fost demolată. Întreg terenul din jurul bisericii a intrat în proprietatea statului şi a fost cuprins în planul de sistematizare a oraşului – astfel încît lăcaşul de cult a fost în scurtă vreme înconjurat de blocuri de zece etaje, amplasate în imediata apropiere şi care alterează în mare măsură percepţia edificiului.
Aşa au găsit-o restauratorii care, din 1998 şi pînă în 2006, au făcut proiectul şi au executat restaurarea, astfel încît biserica, care era în 1906 „cea mai frumoasă din Focşani“, aspiră iarăşi la acest titlu. Echipa arhitectului Aurel Ioan Botez a reuşit să pună în valoare din nou această biserică care poartă urmele intervenţiilor tipice pentru epocile pe care le-a străbătut. Tot aşa cum ne aminteşte de familia Robescu şi de Pavel Kiseleff, nume care contează în istoria noastră.
Anca Brătuleanu este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.
Foto: A. I. Botez