Pericol public!

21 ianuarie 2011   BORDEIE ȘI OBICEIE

Totul a început ieri, cînd am văzut obişnuitul anunţ „For Sale/For Rent“ pe faţada de la nr. 33 din Bulevardul Lascăr Catargiu, adresa de lîngă Hotelul Minerva. Pînă anul trecut, imobilul mai era locuit, dar acum frumoasa poartă de fier forjat este legată cu lanţuri. Trecătorii văd o clădire cu subsol, parter, două etaje şi mansardă, care datează desigur din anii ’20 ai secolului trecut, de cînd pe locul hotelului de alături se găsea casa Niculescu-Dorobanţu, aparţinînd unei familii din clanul Brătianu. La nr. 31 locuia Grigore Duca, fratele omului politic liberal. O a doua poartă se deschide spre curtea interioară, fiindcă aceeaşi clădire se prelungeşte mult în spate, aşa că se întinde pe 720 metri pătraţi. Deteriorarea din ultima vreme se va agrava rapid: ferestre lăsate în bătaia vîntului către încăperile pustii arată că se pregăteşte şi aici demolarea urmată de o construcţie nouă. O scurtă anchetă a dovedit că, într-adevăr, există din 2007 un proiect pentru şapte etaje de birouri: un bloc de beton şi sticlă, mai înalt decît Minerva. Birouri? Dar şi aşa maşinile nu mai încap pe trotuare, în lipsa locurilor de parcare de care ar fi nevoie, iar de-a lungul bulevardului bannerele care oferă birouri flutură zadarnic cu lunile. Plasarea centrală este o ispită, numai că statutul de zonă protejată ar trebui să limiteze asemenea iniţiative. Înfăţişarea acestei străzi a rămas aproximativ intactă, deşi chiar casa vecină, nr. 35, tencuită portocaliu, te izbeşte ca un pumn în ochi.
 
Descoperirea că de acest proiect este responsabil SC Urban Office SRL mi-a atras atenţia asupra activităţilor acestui birou de arhitectură. În cei cinci ani de cînd a fost înfiinţat, a construit şase blocuri, care seamănă toate aşa de bine între ele că parcă ar fi acelaşi proiect, şi numărul comenzilor pe cale de a fi realizate a trecut de treizeci. Majoritatea sînt în centrul istoric al Bucureştilor şi, invariabil, propun birouri. Una din ţintele vizate era pe str. Mendeleev, nr. 5, unde se plănuiau, pe o suprafaţă de 1200 metri pătraţi, 16 etaje, o înălţime izolată în acea zonă de case dintre Piaţa Romană şi Ateneu, datînd din preajma Primului Război Mondial. Între timp însă, beneficiarul a preferat altă firmă, SC Go Proiect SRL, ca să facă numai 7 etaje + unul tehnic şi două subsoluri. Cel mai recent proiect al lui Urban Office are în vedere spaţiul eliberat anul trecut pe Calea Victoriei, la nr. 176, care se întinde pe 3520 metri pătraţi. Acolo se preconizează numai opt etaje, concesie compensată de lungimea şi adîncimea parcelei, dar şi impusă de vecinătatea cu un monument istoric: fosta casă Cesianu, unde era legaţia germană pînă în 1944. Tot opt etaje ar fi să aibă nr. 7 din str. General Gh. Manu, pentru care s-a propus încă din 2005 reclădirea şi supraetajarea aşa încît vechea locuinţă de la parter să devină unul din cele două „picioare“ pe care să se ridice turnul de birouri. Nu numai că rezultatul se poate imagina, deoarece chiar alături, la nr. 5, s-a înfipt un dizgraţios şi masiv P + 5 din beton şi sticlă, actualul local al Aeroflotului, dar aceste intervenţii încalcă legea patrimoniului. Casa de la nr. 7 a fost a lui Spiru Haret (1851-1912) şi este monument istoric. În prezent are numai parter şi etaj, cu o terasă care, sprijinită pe două coloane, acoperă peronul de la intrare, precedat de cîteva trepte. După ce fusese, înainte de 1941, sediul Institutului Naţional al Cooperaţiei, a adăpostit un muzeu în memoria marelui om căruia învăţămîntul românesc îi datorează prima, hotărîtoarea sa modernizare. Regimul comunist a suprimat muzeul şi a instalat acolo clubul unei echipe sportive. O anchetă pentru care n-am acum timp ar trebui să destăinuie cînd şi de ce casa a revenit în proprietate particulară. Cine o are în momentul de faţă e de negăsit. Ordinul Arhitecţilor avea intenţia de a achiziţiona clădirea pentru sediul său din Bucureşti, dar proprietarul anonim a luat legătura cu Urban Office şi, fiindcă tranzacţia e împiedicată de calitatea de monument istoric, lasă deocamdată această casă seculară să se ruineze.
 
În concluzie, prin alegerea nu tocmai scrupuloasă a obiectivelor sale, Urban Office se profilează ca un pericol public. Îmi fac datoria avertizînd că, atîta timp cît casa Haret n-a fost declasată, punerea în practică a proiectului descris pe site-ul de pe Internet constituie o infracţiune şi justifică apelul la justiţie. Cît despre imobilul din Lascăr Catargiu, eventualul cumpărător ar avea mai mult de cîştigat din restaurarea care i-ar creşte valoarea comercială decît din construcţia unui ambiţios bloc de birouri pe terenul pe care l-ar obţine prin demolarea clădirii actuale. 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. 

Mai multe