O zi de sîmbătă la Oser

4 decembrie 2013   BORDEIE ȘI OBICEIE

Un oraş poate fi cunoscut cel mai bine dacă îi vizitezi pieţele, spune o vorbă cunoscută. Pulsează acolo viaţă, e un barometru al oricărei localităţi. Că e vorba de elegantele pieţe occidentale, de iarmaroacele româneşti, de ceea ce în Ardeal se numeşte Oser-Ocska, adică „tîrg de vechituri“, o parte semnificativă din ce este – dar mai ales ce a fost – un oraş e acolo. O parte din inima lui, din obiceiurile cele mai diverse îşi face loc în aceste tîrguri, colorate foarte divers.

La Cluj-Napoca, Oser-ul e de ani şi ani parte din oraş, un loc luat cu asalt în fiecare sîmbătă dimineaţa. Ani şi ani a fost un loc care s-a autoorganizat, dar, după Revoluţie, e manageriat de Regia Autonomă a Domeniului Public, cu numele oficial de Piaţa de Vechituri.

Vin acolo şi hoştezenii de lîngă Cluj, care mai vînd zarzavaturi pe unde apucă, vin ţiganii aurari care te îmbie cu cele mai diverse inele, lanţuri, verighete. Vin şi preparatorii de mititei, iar unii clujeni vin la Oser exact pentru asta! Nu să cumpere, nu să vîndă, ci să mănînce mititei pe care altundeva nu îi găseşti în Cluj.

Oser-ul e, de fapt, ca un supermarket întins pe cîteva hectare. De la nimicuri simpatice la electronice, la telefoane mobile furate din Occident şi comercializate aici, unde ochii vigilenţi ai poliţiştilor nu îşi fac apariţia des. Mai au loc razii, dar tot mai rar...

Piaţa e în mare vogă şi din cauza sărăciei oamenilor, dar şi datorită unui farmec aparte. De unde să-şi cumpere recuzită pentru piese de teatru studenţii şi artişti vizuali independenţi, dacă nu de pe Oser? De unde îşi cumpără recuzită pentru amenajări unele baruri clujene, dacă nu de pe... Oser? O cunoscută cafenea din Cluj a cumpărat de aici zeci de maşini vechi de măcinat cafea, iar acum, acestea tronează frumos pe pereţi, dînd locului un aer aparte.

Epoca de Aur e şi ea prezentă aici: cravate, insigne cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu, literatură marxist-leninistă, carnete de partid, opere complete ceauşiste – tot ce era odinioară România a ajuns la... talcioc.

Dacă cauţi atent, poţi merge acasă şi cu lucruri bune: de la schiuri şi echipamentul aferent, la cămăşi şi geci de firmă. Ba chiar şi cărţi bune, la 1 leu bucata, casete audio (cine să le mai asculte?) la 2 lei sau discuri vinil cu jazz, rock sau metal, la 5 lei.

O pată de culoare a talciocului numit în Ardeal Oser sînt oamenii simpli, care scot la vînzare aproape toate vechiturile posibile din casă, pentru a face un leu. Poţi pleca complet utilat cu produse pentru bucătărie, de exemplu. Cele mai atractive sînt rarităţile: cuţitul lui Stallone din... Rambo, CD-uri vechi cu Led Zeppelin, ziare ungureşti interbelice, ochelari de toate felurile şi reviste... deocheate!

Iar cum a venit iarna, poţi să te „dotezi“ cu bocanci, căciuli şi pălării de iarnă, începînd de la 5 lei bucata, pînă la cîteva sute de lei pentru articolele aduse de afară. Bucuria copiilor sînt, însă, zecile de snowboard-uri pe care diverşi comercianţi le vînd în Piaţa de Vechituri, făcînd o concurenţă dură magazinelor de sport din mall-urile clujene. De altfel, unii proprietari de magazine de profil nu văd cu ochi buni comerţul de pe Oser. Principala problemă ar fi lipsa oricăror chitanţe emise de vînzători, ceea ce ar putea echivala cu un fel de… evaziune fiscală. Pe de altă parte, sutele de oameni simpli, care vin după echipamente de iarnă şi nu au potenţialul financiar să le cumpere noi, din magazine, au aici o şansă bună de a găsi marfă de calitate.

Piaţa de Vechituri e o alternativă la tot ce înseamnă comerţul clujean modern, cel din mall-urile luate cu asalt în fiecare weekend. În centru nu a mai rămas nimic, doar cafenelele mai salvează farmecul Clujului….

Cînd vremea e bună, cei care vînd aici vin la 4 dimineaţa. La 10 este deja vuiet, arhiplin, iar tîrguiala e în toi. Găseşti aproape tot ce vrei, doar să îţi faci timp. 

Tiberiu Fărcaş este jurnalist, realizator al site-ului clujulcultural.ro.

Foto: T. Farcaş

Mai multe