Nimic nou pe frontul sindicaliştilor
Vreau să aflu mai multe despre activitatea Federației Sindicatelor Libere din Învățămînt. Intru pe site-ul federației și dau click pe fiecare secțiune în parte. Ce descopăr:
1) Ultimele date despre strategia și obiectivele sindicaliștilor sînt din 2012. Altele nu există, așa încît nu avem altă soluție decît să analizăm ce s-a întîmplat pînă acum trei ani și să ne minunăm că, la cîtă treabă e de făcut în învățămînt, federația a găsit totuși cu cale să își ia o pauză. Lista e plină de obiective mărețe și generoase: reforma salarială în învățămînt, reforma programei școlare și a pregătirii profesionale a cadrelor didactice etc. În general, fiecare punct este acoperit de solicitări făcute Guvernului și instituțiilor de stat, mai nimic despre eforturile proprii. La ultimul punct citim despre desfășurarea unor proiecte în baza unor parteneriate de colaborare cu alte sindicate: aflăm că FSLI are încheiate astfel de parteneriate cu organizații internaționale extrem de importante și de relevante pentru schimbul de informații: Sindicatul Profesorilor din Israel, Sindicatul de Educaţie şi Cercetare din Egipt, Sindicatul Profesorilor din Turcia, Confederaţia Sindicatelor Creştine-Învăţămînt Belgia, Sindicatul Educaţiei Naţionale din Bulgaria și Ungaria.
2) FSLI are numeroase departamente, așa cum îi stă bine unei organizații eficiente, puse pe treabă: pe proiecte, pe relații cu publicul și media, pe resurse umane, pe organizarea și funcționarea învățămîntului etc. Numai că activitatea lor este învăluită în mister: nu poți afla decît numele coordonatorului, nu și isprăvile lui propriu-zise.
3) Intru în arhiva de informații despre activitatea federației. În anul 2015 – ne aflăm la sfîrșitul lui – găsim consemnată o unică activitate: apărarea dreptului la grevă. În anul 2014, activitatea a fost una preponderent internațională, cu o mică și tristă excepție: decesul, „după o lungă și grea suferință“, al unui lider de sindicat din Prahova. În rest, două seminarii, trei conferințe din străinătate și un „euromiting“. În 2013, lucrurile stau ceva mai prost: un mesaj de solidaritate al unei școli din Buzău cu mișcările de protest împotriva desființării unei școli de arte și meserii din Timișoara, poze de la un miting al federației, anunțuri în presa internațională despre același miting. Anul 2012 lipsește cu desăvîrșire.
4) Site-ul mai conține și secțiunea presă. Știrile despre FSLI nu pot fi accesate. Doar cele generale din educație, dar nu cele din 2015, ci doar cele din 2011. Iată informațiile care ne pot da o imagine relevantă despre școala românească din anul cu pricina: proteste la fabrica de automobile Mioveni, șase școli din Ialomița au fost sparte și s-au furat calculatoarele, firmele mici au nevoie de reglementări simplificate, descrierea unei greve a studenților în care aceștia sînt solicitați să scoată pe fereastră cearșafuri pe care să scrie „protestatari“ și să trimită Ministerului Educației un pachețel care să conțină zacuscă, murături, slănină, salam. Tot din știrile despre educație pe anul 2015 mai aflăm că elevul român este rasist și dornic de dictatură, că o elevă în scaun cu rotile a născut și că sindicatele din Poliție cer demisia Guvernului.
5) Intru pe forumul federației. Și aici, slabă mișcare: postări din 2011, cel mult 2012, toate referitoare la salarizare, tichete și prime de vacanță, indemnizații de sarcină, decontarea navetei, spor de doctorat și „lipsă bani salarii“, așa cum sună, caragialesc, postarea unui profesor.
6) Sindicaliștii au și un centru de formare profesională. În secțiunea dedicată lui sîntem informați că el există și că susține cursuri de formare profesională. Orice altă întrebare, de tipul cine, cînd, unde, cum, în ce condiții, cu ce rezultate, se pierde în negură. Există, totuși, prezentarea unui proiect de formare, realizat în 2013, în parteneriat cu un centru de profil din Spania. Despre ce este vorba: 60 de profesori (cu precădere metodiști, directori sau membri ai colegiului național al FSLI) se duc la Madrid, pe bani din fonduri europene, se instruiesc și se întorc în țară să îi instruiască și pe alții. Drept care sîntem asigurați că, de fapt, prin „diseminarea informației“, beneficiari ai proiectului sînt toți cei 198.000 de membri ai federației. După prezentarea scopurilor deplasării la Madrid, urmează informații culturale despre orașele Spaniei, obiectivele turistice care pot fi vizitate și modul de îmbarcare în avion.
Cam asta e tot ce găsești pe site-ul celei mai mari federații sindicale a învățămîntului din România. Nu prea folositor, din moment ce informațiile nu mai sînt de actualitate. Și nu prea mult, pentru cîte sînt de făcut în școala românească.
Maria Iordănescu este psiholog.