Lipova, istorie neştiută

23 februarie 2012   BORDEIE ȘI OBICEIE

Este un orăşel care s-a dezvoltat în lunga sa istorie pe malul Mureşului, într-un defileu care oferea oportunităţi militare, dar şi comerciale, Transilvaniei. Lipova s-a format din contopirea a trei aşezări istorice (Lipova, Radna, Şoimoş) pe care le-am putea socoti, astăzi, cartiere ale oraşului. La intrarea în defileu, pe partea dreaptă în sensul curgerii apei, se află ramificaţiile munţilor Zarandului, dincolo – dealurile Podişului Lipovei. Pe de o parte, Banatul; dincolo, Ardealul. Ca oriunde la marginea graniţei, istoria locului a fost zbuciumată, cetatea a avut parte de asedii şi războaie. Şi tot ca urmare a frontierei, locul este amestecat cu popoare ale Banatului istoric. De altfel, o bună imagine a aşezării o găsim în romanul Mara al lui Ioan Slavici. În Lipova trăiau, odinioară, nemţii şi măcelăriile, cojocarii şi breslele. Pe malul drept este Ardealul, cu Radna şi mănăstirea franciscană la care veneau pe vremuri în pelerinaj, pe lîngă şvabi, bulgari catolici, unguri, slovaci şi români uniţi cu Roma: o fojgăială etnică în vremurile lui Hubăr, cu şvabi, evrei, unguri şi ţiganii de pe dealul Ceşmei – denumire rămasă moştenire din timpurile Imperiului Otoman. Adăugaţi apoi Şoimoşul cu cetatea medievală pe coama unui deal spectaculos. Istoria este, aşadar, prezentă peste tot. La mănăstirea franciscană din Radna există o pictură murală cu un turc călare şi o piatră în care i-ar fi rămas întipărită potcoava calului. O altă poveste a locului am găsit-o într-un studiu despre istoria instrumentului de orgă din Banat: „În anul 1550 Mehmet Pascha a cucerit Lipova şi a găsit în biserica cetăţii şi un instrument cu «multe tuburi sclipitoare». Neştiind ce este, l-a rugat pe preotul franciscan să-i cînte ceva, ceea ce i-a plăcut foarte mult ofiţerului turc. Guardianul franciscan Franciscus Szegedi trebuia să-i explice cum funcţionează acest instrument, ceea ce l-a entuziasmat foarte mult. Totuşi, neputînd să-i dea aur şi argint, Mehmet Pascha a ordonat să i se scoată ca pedeapsă cinci dinţi prin lovituri“. (Franz Metz – Muzica religioasă a germanilor din Banat, teză de doctorat, 1994, p. 3) Era la un an după al doilea asediu al Vienei. După opt ani, în 1541, „Sultanul Soliman Magnificul desemnează Lipova drept reşedinţă pentru regina Isabella şi fiul ei minor, Ioan Sigismund Zápolya“ (Ioan Haţegan, Cronologia Banatului. II/2. Vilayetul de Timişoara, p. 22). Documentele vremii spun că decizia sultanală a venit în septembrie, în defileul Mureşului, sus pe dealul pe care se află cetatea Şoimoşului, cu garnizoana şi cu balconul reginei. Locul oferă o privelişte romantică: verdele pădurilor, galbenul frunzelor, pajiştile coamelor munţilor Zarandului dinspre Cladova. De bună seamă – zicem astăzi – că priveliştea o fi furat preţ de o clipă atenţia reginei surghiunite de puterea Istanbului în locurile acelea mai degrabă pustii.

De departe, cea mai spectaculoasă construcţie istorică a oraşului este bazarul otoman. Despre acesta am găsit o prezentare pe un blog, pe care o reproduc drept memento pilduitor: „Bazarul din Lipova a fost construit (mai respiraţi o dată adînc!) începînd cu anul 1637, deci cu aproape 225 de ani mai devreme ca bazarul din Tulcea, construit în 1865. (…) Acum să nu vă închipuiţi că (…) arată ca nu ştiu ce monument istoric din Occident, reabilitat, modernizat, iluminat etc. Este o clădire destul de urîţică, cu pereţii şi acoperişul deşelate de vremuri, pur şi simplu, străvechea clădire s-a gîrbovit ca un om bătrîn sub povara anilor şi a propriei greutăţi. (…) Este în continuare utilizată ca spaţiu comercial şi chiar pentru locuinţe. Cei care au închiriat spaţiile respective, precum şi Primăria oraşului, nu prea dau doi bani pe întreţinerea nestematei pe care o au în curte, astfel încît aceasta arată jalnic, în comparaţie cu acum cîţiva ani buni (…)“ (http://mistereledunarii.wordpress .com/2011/06/20/bazarul-otoman-din-lipova/). 

Daniel Vighi este scriitor.

Foto: ariergarda

Mai multe