La Iaşi, dezbatere pe teme de patrimoniu
Într-o seară de la sfîrşitul lui ianuarie, Librăria Cărtureşti din Iulius Mall-ul ieşean a adunat cîteva zeci de persoane interesate de situaţia patrimoniului din oraş. Parte a unei serii de dezbateri pe diferite teme – inaugurată sub numele „Cafeneaua Publică“, în urmă cu un an, de către inimoşii membri ai Fundaţiei Comunitare –, întîlnirea a avut titlul Avem un patrimoniu. Ce facem cu el? Profesorul Laurenţiu Rădvan, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ (deţinător al unui blog, www.solutii-iasi.blogspot.com, dedicat posibilelor rezolvări arhitecturale), a făcut un istoric al monumentelor din Iaşi, prin prisma vechimii şi a tendinţelor din diferitele epoci. Astfel, dacă din primele sute de ani de după atestarea Iaşiului au rămas cu preponderenţă biserici (dintre care cele mai vechi, de secol XV – Armenească şi Sfîntul Nicolae Domnesc –, aproape fără legături cu originalele), începînd din secolul al XIX-lea se pot menţiona mai ales case boiereşti (exemple: Beldiman, Canta, Catargi). Mai aproape de noi, secolul al XX-lea a adus două momente care au afectat puternic starea multor asemenea edificii: bombardamentele din cel de-Al Doilea Război Mondial şi campania de demolare a comuniştilor. Cel mai elocvent exemplu din acest ultim caz este cel al Pieţei Unirii, unde – afirmă profesorul Rădvan – s-a stricat iremediabil echilibrul vizual. Soluţia pentru ceea ce ne-a mai rămas – un patrimoniu aflat într-o stare destul de proastă – ar fi o reabilitare măcar la nivel de faţade şi punerea în valoare din punct de vedere turistic, inclusiv prin modernizarea unor căi de acces, ideile şi proiectele societăţii civile şi ale autorităţilor fiind foarte importante în salvarea acestor monumente.
Directorul interimar al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Iaşi, Virgil Băbîi, a motivat starea precară a clădirilor prin faptul că în ultimii 20 de ani bugetul pentru astfel de lucrări a fost permanent în criză, ceea ce a făcut ca renovările începute la monumente reprezentative pentru oraş, cum ar fi Teatrul Naţional, Casa Balş sau Trei Ierarhi, să dureze cel puţin zece ani. El a acuzat şi lupta politică în distribuirea acestor fonduri, susţinînd, de exemplu, că fostul ministru al Culturii, Kelemen Hunor, a distribuit fondurile cu preponderenţă spre Transilvania. Băbîi a invocat şi limitele legale care încorsetează activitatea Direcţiei, ca şi faptul că în anumite decizii majore intervin autorităţi de la Bucureşti. O astfel de situaţie, a spus Băbîi, este cea din cadrul ansamblului Palas, unde a fost aprobată de Capitală ridicarea unui turn cu o înălţime prea mare pentru zona respectivă.
Expertul Gheorghe Macarie a ţinut să menţioneze faptul că atenţia ar trebui concentrată pe prezervarea siturilor şi nu doar a monumentelor istorice, fiind foarte important ambientul din jurul acestora. El a dat exemplul zonei mărginite de Teatrul Naţional-Mitropolie-Palatul Roznovanu-Casa Balş-Statuia lui Miron Costin, aflată însă în pericol după ce Primăria a anunţat intenţia de a construi aici o parcare subterană.
La întîlnire a vorbit şi Adrian Serghie, iniţiatorul paginii de Facebook „Iaşi (Fotografii vechi)“. El scanează zilnic baze de date, ia legătura cu diferiţi colecţionari şi postează o mulţime de imagini-document din trecutul Iaşiului. Miile de vizitatori şi de mesaje ale paginii sale, ca şi cele ale profesorului Rădvan, precum şi iniţiativa Fundaţiei Comunitare arată că şi la Iaşi este posibilă o mişcare de genul „Salvaţi Bucureştiul“. Un mic semn: „Am o întrebare/rugăminte: Veţi filma toată această dezbatere? Căci eu nu am cum să ajung, însă mă interesează tema patrimoniului arhitectural al Iaşiului şi îmi doresc să aflu ce se va dezbate şi rezultate. Vă mulţumesc!“, a scris un tînăr pe pagina de Facebook a „Cafenelei Publice“, înainte de întîlnire.
Sorin Cristian Semeniuc este doctorand al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.
Foto: L. Muntean