Istoriile Ririei

În apropierea Spitalului de Urgenţe „Sfîntul Spiridon“ din Iaşi, vizavi de un restaurant pictat în culorile soarelui, cîţiva pereţi cărămizii şi păstrînd doar pe alocuri fragmente dintr-o tencuială mai veche, alcătuind fosta casă a istoricului român Alexandru Dimitrie Xenopol (1847-1920), zac umili, împrejmuiţi de un gard de sîrmă. Ferestrele dreptunghiulare, de ale căror margini atîrnă, pe interior, fîşii gri de polietilenă, lasă să se întrevadă cîteva dintre cele 32 de camere care au format cîndva conacul istoricului, situat pe strada Vasile Conta nr. 9. Priveliştea din interior, ca şi cea dinafară, de altfel, nu încîntă deloc. Dacă te plimbi de-a lungul cărăruii ce se întinde ca un şarpe între gard şi cele cîteva maşini parcate fie cu faţa, fie cu dosul spre casă, observi de toate. Găurile din pereţii interiori se deschid şi scot la iveală alţi pereţi deformaţi, murdari, scrijeliţi sau arşi pe porţiuni mici. Apoi, în colţuri, braţe de vreascuri sau o pătură roasă par mai îngheţate decît „locatarii“ actuali ai casei. Persoanele fără adăpost, care înnoptează între cărămizile ce par să cadă în fiecare zi, au reuşit să transforme terenul într-o zonă cu „acces interzis“. Nimeni nu poate intra în edificiul care a aparţinut cîndva fostului rector al Universtităţii „Alexandru Ioan Cuza“. Poarta de fier este păzită de doi cîini albi cu aţe încîlcite.

Deşi clădirea este inclusă în Lista Monumentelor Istorice sub numele casa „A.D. Xenopol“, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte, Patrimoniul Cultural Naţional nu a reuşit încă să o achiziţioneze. Proprietarul acesteia a fost atacat şi în instanţă, dar demersul instituţiei a fost zadarnic. În clădirea ce datează încă de la sfîrşitul secolului al XIX-lea s-au adăpostit, de-a lungul vremii, mai multe firme, iar din 1989 edificiul a funcţionat, pe rînd, ca sediu al Universităţii Ecologice, Partidului Laburist al Muncii, apoi al Parchetului Militar. Directorul Direcţiei pentru Cultură, Vasile Munteanu, speră într-o reabilitare în timp record, susţinînd că există un proiect de restaurare avizat al imobilului, care urmează să fie implementat începînd cu 1 iunie.

Istoricul Alexandru Xenopol a locuit în această casă în perioada căsătoriei cu tînăra Coralia V. Gatoschi (1869-1951). În documentele vremii, numele său apare în dreptul unei autorizaţii de modificare a structurii clădirii, la data de 14 iunie 1904. În acelaşi an, în dosarele Primăriei Iaşi, casa figurează ca fiind situată „în piaţa Sf. Spiridon, în dosul prăvăliilor“, pe strada care se numea, la acea vreme, Sf. Niculai. În 1912, proprietara Coralia Gatovschi, cu pseudonimul literar Riria, semna pentru prima dată, într-o cerere adresată Primăriei, cu numele Xenopol.

Tipică pentru secolul al XIX-lea, clădirea păstrează şi astăzi, la nivelul structurii, elemente ale neoclasicismului specific perioadei respective, cu o boltă de trăsuri şi scară interioară. Arhitectul Ioan Sasu arăta că locuinţa a fost construită, cel puţin într-o primă formă, anterior anului 1819. Etajul era conceput drept spaţiu de locuit, fiind împărţit în salonul mare (4,20 metri înălţime), amplasat parţial deasupra bolţii, şi salonul mic, dormitoarele şi biblioteca. Parterul, mai scund, oferea mai curînd spaţii anexe, organizate neunitar. Acesta a şi trecut, de-a lungul vremii, prin cele mai mari modificări. Ultima a fost consemnată în 1929, cînd clădirea principală a fost extinsă pe două nivele, cu garaj la parter şi locuinţă la etaj. Deşi arhitectura originală este aproape intactă, starea deplorabilă în care se află clădirea în prezent o transformă într-o pată urîtă cu perspectivă spre Spiridonie.

Lina Vdovîi este redactor la revista Opinia Veche din Iaşi.