Istoria Hotelului Binder tinde să mai existe doar pe Facebook
În zona zero a municipiului Iaşi, în apropiere de Biblioteca Centrală Universitară şi de mica, dar bogata în amintiri, stradă Lăpuşneanu, se află, încă în picioare, o clădire veche de peste 160 de ani, plină de istorii şi goală de prezent. Monument istoric – sintagmă care şi-a pierdut aproape cu totul valoarea şi conţinutul în ultimii ani – clădirea este cunoscută generic drept „Hotelul Binder“. Conform cercetătorului Ion Mitican, care i-a dedicat cîteva pagini în volumul său, Strada Lăpuşneanu de altădată. Plimbare nostalgică (Editura Tehnopress, 2002), imobilul a fost iniţial un han, ridicat de meşterul butnar Iosef Ciolcin Binder, venit în Iaşi ca profesor la Şcoala de Arte şi Meserii. Aşezat strategic, hanul avea rolul de a ostoi setea călătorilor veniţi cu poştalionul. În hol fusese amenajată o cafenea, unde tineretul studios şi intelectualii zilei veneau să citească gazetele străine, tipărite la Viena, Paris sau Berlin.
La începutul lui 1859, aici au fost găzduiţi trimişii munteni sosiţi de la Bucureşti pentru a consfinţi alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al celor două Principate. Într-o seară, în jurul clădirii s-au adunat mii de ieşeni care doreau să-i vadă pe oaspeţi şi să sărbătorească marele eveniment.
În anii care au urmat, la parter aveau loc Aniversările Junimii, una dintre acestea, din noiembrie 1878, provocîndu-i lui Titu Maiorescu „grozave dureri de gît şi de catar“ – după cum relata în jurnalul său –, rezultat al unui „banchet, ca de obicei, pînă pe la ora 4 dimineaţa“. Printre companioni: Eminescu, Slavici, Caragiale. Ultimul – chiar în acele zile, la Binder – citise pentru prima dată în public celebra sa comedie O noapte furtunoasă. Autorul era şi actorul care îşi asumase toate rolurile din piesă, şi cu aşa mare succes, încît cei prezenţi „s-au tăvălit cu toţii de rîs“ – după cum scria ulterior Iacob Negruzzi. Iată cum suna una dintre convocările la o Aniversare, întocmită de Negruzzi: „Membrii tuturor triburilor societăţii «Junimea», fundatori lipoveni, caracudă şi cei nouă, sînt citaţi ca în ziua de 26 octombrie să se afle la scaunul societăţei din Iaşi, unde se va da cu mult chef şi cu puţine parale, în otelul Binder, oarele 6 sara, al 20-lea praznic tradiţional. Mîncarea va fi fudulie, iar băutura temelie. Şpriţul nu este de rigoare. Secretar, I. N.“
Prezenţa acestor reprezentanţi de marcă ai literaturii române e, de altfel, şi singurul moment din istoria clădirii care este amintit pe o placă comemorativă, inaugurată în 1998, ea însăşi cam stîngace în formulare, ba mai mult, învecinată cu cîteva desene graffiti şi bucăţi de tencuială gata să cadă: „În această clădire, monument istoric, a fost hotelul Binder unde au avut loc parte din banchetele Junimii (Maiorescu, Creangă, Caragiale, Slavici etc.)“.
În timp, clădirea a trecut dintr-o mînă în alta, şi aşa cum s-a întîmplat adeseori, acest lucru n-a fost deloc de bun augur. La mijlocul secolului trecut, aici a fost sediul unei Şcoli de Subingineri, iar apoi al unei alte instituţii cu un nume care parcă strepezeşte amintirile: Institutul de Studii şi Proiectare pentru Organizarea Teritoriului Agricol (ISPOTA). Amenajat apoi fără respect pentru arhitectura-i proprie, imobilul a fost împărţit de autorităţile locale comuniste celor fără locuinţă. Ameninţat la un moment dat de demolare, fostul hotel a scăpat pînă la urmă de dispariţie, dar s-a degradat continuu din cauza cercului vicios: monument istoric – proprietari privaţi fără bani – Direcţie Judeţeană de Patrimoniu incapabilă/lipsită de dorinţa de a lua măsuri.
Recent, un tînăr care a cumpărat un apartament în clădire şi care a auzit de un anume istoric al ei s-a gîndit să ceară pe Facebook informaţii şi poze din trecutul hotelului. A existat cineva care i-a trimis – ceea ce arată că încă mai există oameni cărora le pasă de dulcele-amar al amintirilor.
Sorin Cristian Semeniuc este doctorand al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi.