Iar polistiren!
A mai fost vorba aici de strada Sfinţii Voievozi, care, pînă acum, s-a păstrat în centrul unei insule de clădiri vechi, la vest de Calea Victoriei. De cîtva timp, a dat şi pe aici grija de economii. Sigur că oamenii n-au tot ce le trebuie – cînd au avut? –, dar se mai şi iau unii după alţii. Dacă vecinul se laudă că are mai puţină cheltuială de cînd placarea cu polistiren a zidurilor exterioare ţine căldura în casă, hai să încercăm şi noi. Se mai adaugă căutarea de popularitate a primarilor, care îndeamnă la îmbrăcarea clădirilor în această platoşă termoizolantă. Nu sînt în măsură să spun cît de folositoare este, în general, această metodă – o servi la ceva în cazul blocurilor socialiste la care plăcile prefabricate se lipeau imperfect. Ştiu doar un singur lucru, pe care mă mir că nu-l spun profesioniştii – anume că, la casele vechi, cărămida izolează suficient, mai ales la o grosime a zidurilor de 40 cm. Deci anveloparea termică a pereţilor exteriori este inutilă, ba chiar, în cazul zonelor protejate – dăunătoare. De notorietate publică sînt situaţiile din str. George Georgescu şi nr. 3 din str. Sfînta Ecaterina. Învelitoarea, făcută fără grija restituirii ulterioare a exteriorului, desfigurează faţadele, aşa că vechile case devin de nerecunoscut. Respectînd dreptul proprietarilor de a nu se ruina cu factura de curent, reparaţiile astea costisitoare nu vor fi uşor recuperate. Ele sînt cel mai adesea făcute de firme cu experienţă scăzută în domeniu, care ştiu o singură tehnologie, şi ar înveli la fel o mumie, ca un frigider. Vedem, în ţări cu experienţă în protejarea patrimoniului, că nu se pierde căldură nici cu o tîmplărie de lemn bine făcută, dar ştiinţa construcţiei rămîne inaccesibilă multor firme româneşti.
Iată, de pildă, la nr. 34 al străzii Sfinţii Voievozi începuseră acum zece zile lucrări care vor transforma înfăţişarea acestei clădiri neoclasice. Din fotografia pe care mi-a trimis-o o prietenă se văd frumoasele stucaturi în partea superioară a ferestrelor, care erau înalte. În locul lor se fac altele, mai mici, de termopan. Probabil, şi înăuntru, rigipsul, pe care arhitecţii noştri l-au îndrăgit, a creat tavane mai joase. În loc de bolţi cu candelabre, facem hrube cu becuri minuscule, ascunse în tavan fals. Altădată, era nevoie de spaţiu. Acum, ne-am obişnuit să trăim în cutii de chibrituri. Mi-aduc aminte că în Rusia, odinioară, pentru a se apăra de iernile geroase, mujicii îşi lipeau fereastra izbei pînă la primăvară, de cădea musca din zbor.
Alt pericol de care este ameninţată aceeaşi stradă este apariţia unor building-uri care ar străpunge ţesătura de construcţii tradiţionale. Există un proiect care ar ridica un bloc de 8-10 etaje pe parcela alcătuită prin comasări (cu o latură scurtă pe Calea Griviţei), la numerele 18-24. Dacă urmărim evoluţia PUZ-urilor între 2000 şi 2007, constatăm că Sfinţii Voievozi (numele străzii fiind dat de biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril) se găseşte într-o zonă protejată, nr. 97 – Occidentului, al cărei caracter îl dau locuinţele private sau colective, cu parter şi unul sau două etaje, aşa încît înălţimea maximă este de 10 metri. Dinspre străzile învecinate – Calea Victoriei, Dr. Polizu, Ecaterina Teodoroiu, Mihail Moxa şi Calea Griviţei – a apărut presiunea unor clădiri noi, ceea ce se răspîndeşte contagios. Am semnalat altădată existenţa a două bătrîne şi frumoase case negustoreşti, aflate pe Calea Griviţei între str. Sfinţii Voievozi şi biserica amintită. Starea lor de degradare, teribilă, durează de ani de zile şi aş fi scris mai mult despre ele dacă aş fi avut la dispoziţie date despre trecutul lor sau numele proprietarilor de pe vremuri. Intrarea în aceste ruine e liberă, dar descurajată de avertismentul că se pot prăbuşi peste cine s-ar strecura înăuntru.
Într-un fel sau altul, această zonă în care mai subzistă un patrimoniu arhitectural dintre ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi 1930 suferă alterări grave. Criza economică – şi numai ea – a mai stăvilit din elanul constructorilor şi de asta inclusiv planuri de construcţie aprobate în zonă au rămas temporar în suspensie. Dar unda de şoc propagată de diametrala sud – nord a oraşului continuă să facă ravagii pornind de la Berzei – Buzeşti. Violenţa cu care s-a manifestat dispreţul faţă de trecut în jurul Halei Matache, care e foarte apropiată, incită la agresiuni asemănătoare. Acolo vedem marea viziune a urbaniştilor noştri, în strălucitoarea pistă de biciclete care trece doar pe lîngă terenuri virane de pe care vîntul împroaşcă praful. Sănătate curată! Ba mai mult, gurile rele spun că epopeea noilor borduri care lăţesc trotuarele pe Calea Victoriei şi îi îngustează cursul de trafic ar avea scopul de a sili şoferii să folosească mai mult „diametrala“. Altfel, lipsa lor de interes pentru ea arată ce mare nevoie era de ea.