Fotograful Dan Dinescu şi ruinele de la Gîrbou, Sălaj
Dan Dinescu este un fotograf. De fapt, un excelent fotograf, care şi-a publicat doar o mică parte a fotografiilor făcute cu pasiune şi cu bucuria de a privi la obiecte şi peisaje într-o manieră aparte.
Nu putem spune că fotografiile de arhitectură ale lui Dan Dinescu sînt triste sau nostalgice, chiar şi atunci cînd e vorba de construcţii ce par condamnate la dispariţie.
Dan Dinescu are o privire proaspătă, care ne scoate în evidenţă frumosul, chiar şi din fragmente de ruine. Şi mai are – din punctul meu de vedere – o mare calitate: fotografiile lui constituie o radiografie a posibilităţilor de reutilizare a ruinelor; el face ceea ce un arhitect bun ar face în faţa unor obiecte de arhitectură cărora ar trebui să le pună în lumină valoarea. Eu aş folosi talentul lui Dan Dinescu în conceperea de teme de proiectare pentru conservarea şi punerea în valoare a ruinelor. Desigur, atunci cînd astfel de teme vor ieşi din programa şcolară a celor care se specializează în restaurare şi vor reprezenta teme reale ale societăţii româneşti, la fel cum se întîmplă în multe dintre ţările europene, şi nu numai.
Deocamdată, cum situaţia de mai sus e una – din păcate – ipotetică, ne putem uita la fotografiile lui Dan Dinescu şi ne putem încerca imaginaţia, compunînd un peisaj arhitectural modern în care elementele propuse de fotograf să fie cele care dau nota particulară, specifică şi extrem de interesantă care să facă din Gîrbou, spre exemplu, o localitate aflată în topul turistic românesc.
Vorbesc aici despre Gîrbou, fiindcă acum cîtăva vreme am primit de la Dan Dinescu patru poze reprezentînd ruinele ansamblului baroc din această localitate prea puţin cunoscută din judeţul Sălaj. Prea puţin cunoscută fiindcă, pe lîngă urmele de locuire neolitică şi romană descoperite de arheologi, la Gîrbou se află ruinele unui ansamblu baroc, construit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea: o poartă decorată cu emblema nobiliară a familiei Haller conducea în interiorul unei incinte de zid, unde se aflau un palat cu anexele sale şi un parc cu amenajări tipice epocii; o capelă completa ansamblul. Astăzi, se păstrează în stare de ruină doar poarta, un pavilion al parcului, ruinele capelei şi un turn clopotniţă.
Pentru primarul din Gîrbou acesta poate fi punctul de plecare pentru o utilizare a patrimoniului „ca motor de dezvoltare“, aşa cum este folosit în lume, chiar în zone foarte apropiate geografic de România. De altfel, aceasta este tema Adunării generale a ICOMOS (Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor). Dedicată posibilităţilor de a utiliza, mai ales în timp de criză, patrimoniul şi a face din conservarea lui, adecvată şi realizată cu mijloacele specifice, o sursă de venituri pe termen lung. Adică, revenind la primarul din Gîrbou, acesta ar trebui să facă apel la specialişti care să analizeze situaţia patrimoniului arheologic şi arhitectural şi să imagineze căi de restaurare şi de utilizare a acestuia în beneficiul comunităţii locale, dar şi al celui naţional, din care – nu trebuie să uităm asta – ruinele palatului Haller din Gîrbou fac parte. Ele figurează în Lista Monumentelor Istorice la poziţiile SJ-II-m-B-05055.01, 02, 03, 04. Dacă mai adăugăm, realităţii materiale, şi legendele legate de sat, de palat şi parcul său, am avea materie primă destulă ca să putem construi o temă de proiect realizabil în etape şi care ar aduce numai avantaje locului şi oamenilor săi. În caz că mai ţinem cont şi de faptul că în comună s-a născut Alexandru Papiu-Ilarian (1827-1877), sîntem în faţa unei localităţi cu un extraordinar potenţial material şi imaterial, din a cărui utilizare inteligentă am avea cu toţii de cîştigat.
Dan Dinescu şi-a făcut datoria. Sperăm să aflăm în curînd cum va acţiona administraţia locală.
Anca Brătuleanu este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.
Foto: D. Dinescu