Evanghelie Zappa şi reşedinţa lui de la Broşteni, Ialomiţa
„Trecutul satului Broşteni, Ialomiţa, este legat de numele lui Evanghelie Zappa. Grec de origine, născut în anul 1800 în Labovu din Epirul de Nord, a avut mai multe îndeletniciri în tinereţe, consemnîndu-se îndeosebi participarea sa, între 1821-1829, la luptele pentru independenţa Greciei. Venit în Ţara Românească pe la 1830, s-a stabilit întîi la Brăila, apoi în Bărăganul ialomiţean. Fire întreprinzătoare, Evanghelie Zappa avea să facă, în doar cîţiva ani, una din cele mai însemnate averi din societatea românească a vremii sale. Faptele de filantropie ale lui Evanghelie Zappa, făcute pînă la stingerea sa din viaţă la 19 iunie 1865, sînt cunoscute. A avut el, cel dintîi, ideea reînvierii Jocurilor Olimpice, devenite astăzi mari evenimente sportive ale întregii lumi, a sprijinit refacerea Bucureştilor după marele incendiu din 1847, a dat o sumă însemnată pentru întemeierea Societăţii Literare – Academia Română de mai apoi –, a dat bani pentru înzestrarea oştirii ţării şi multe altele.“
Rîndurile de mai sus îi aparţin arheologului Emil Lupu, cercetător la Institutul Naţional al Patrimoniului şi autor a numeroase investigaţii arheologice; el şi-a propus să cutreiere partea de sud a ţării şi să documenteze prin propriile observaţii locurile în care urme arheologice şi arhitecturale amintesc de istoria noastră. Printre acestea se numără şi satul Broşteni, cu ce a mai rămas din bogata şi frumoasa reşedinţă a lui Vanghelie Zappa. Cea despre care avem informaţii contemporane de la Dimitrie Bolintineanu: el poposeşte aici însoţindu-l pe Alexandru Ioan Cuza în drumul lui către Poarta otomană, de unde trebuia să obţină firmanul de numire ca domnitor.
Construit începînd cu 1857 – aşa cum îl descrie Bolintineanu, „o casă mare, îngrădită cu ziduri, o grădină cu fructele şi florile cele mai plăcute“ (Dimitrie Bolintineanu, Călătorii, Editura pentru Literatură, 1968) – ansamblul curţii lui Zappa perpetua tipul de reşedinţă boierească specifică secolului precedent. Conform aceloraşi modele, biserica de curte era amplasată în afara incintei.
Ceea ce se mai păstra acum douăzeci de ani din ansamblul construit de Zappa era zidul curţii cu poarta de intrare şi ruinele unei bucătării care relua şi ea – într-o manieră simplificată – modelul celor de la Potlogi şi Mogoşoaia; şi biserica de curte.
Astăzi, doar aceasta din urmă se mai păstrează, într-o stare de conservare cel puţin discutabilă. Pisania ne informează: „Această Sf. şi dumnede / iasca biserică ce se / prădnueşte cu hramurile / buna vestire, Sf. Nicolae / şi Sf. Gheorghe şi s-au făcut / din temelie în dilele / preasfinţitu-lui mitropolitu / Nifon şi în dilele prea în / altatului nostru d-nu Bar / bu Dimitrie Ştirbeiu, cu toa / tă cheltueala d-lui marele / serdar evanghelie zappa / şi s-au săvîrşit la anul 1859“.
Alături de ea, neîngrijite şi lăsate să dispară şi ele, stau monumentele funerare ale familiei Zappa; peste drum, ruinele – acum nerecuperabile – ale casei.
Iată – un personaj cu o istorie remarcabilă ce îl leagă de contemporana istorie zbuciumată a Balcanilor, dar şi de cea românească; un „om nou“ care – dacă a lăsat nelămurită sursa averii sale de început – a ştiut să-şi valorifice resursele. Ascensiunea sa s-a bazat pe o forţă de muncă şi o remarcabilă abilitate de a se folosi de oportunităţi; activităţile filantropice, desfăşurate în Principate şi în Grecia, l-au aşezat alături de membrii aristocraţiei româneşti. Şi şi-a manifestat această poziţie prin edificarea reşedinţei de la Broşteni.
Ce facem noi cu toate astea? Ne uităm la ele cum se topesc sub ploi şi zăpezi şi duc cu ele un eşantion de viaţă românească şi balcanică, reprezentativ pentru începuturile României moderne.
Anca Brătuleanu este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.