Despre o casă albă

Casa de pe strada Stadionului nr. 1 nu atrage cu nimic atenţia trecătorului. Fără etaj, cu faţadă albă, ferestre închise mereu, poartă simplă de metal şi un gard înalt de zid. Din cînd în cînd, monotonia este ruptă de cîte un bărbat în uniformă militară, care intră sau iese din clădirea ce pare părăsită.

S-au dus vremurile cînd porţile se deschideau pentru boierii Cantileşti, iar prin camere se auzeau paşii membrilor uneia dintre cele mai prospere familii ploieştene ale secolului al XIX-lea. Reconstituirea istoriei acestei case a fost un puzzle în care s-au îmbinat cronicile scrise de C.N. Debie, filele de arhive şi amintirile unor localnici. Lista monumentelor istorice o consideră eronat drept fosta reşedinţă a prefectului Istrate Negulescu. De fapt, este o inversare: casa Negulescu se află la numărul 3, iar în faţa sa, la numărul 1, este casa lui Hristu Cantilli, comerciant şi proprietar de terenuri, dar şi sprijinitor al Bisericii Maica Precista din apropiere.

Clădirea exista încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, ceea ce o plasează printre cele mai vechi din Ploieşti. În mai 1855, în timpul efemerei ocupaţii habsburgice, imobilul a fost reşedinţa generalului von Burlo, care l-a rechiziţionat, instalîndu-şi cvartirul, iar prin faţa casei a avut loc parada trupelor care veneau dinspre Biserica Domnească. Cum arăta această clădire este imposibil de ştiut, deoarece în jurul anilor 1861-1862, ea a fost refăcută din temelie, ajungînd să fie una dintre cele mai luxoase din oraş. În faţa sa, unde în prezent sînt terenurile de sport, a fost amenajată o grădină, de către un peisagist german necunoscut. Datorită îmbunătăţilor aduse, casa lui Hristu Cantilli avea să găzduiască un alt nume important, de data aceasta pentru istoria românilor. În timpul unei călătorii de la Iaşi spre Bucureşti, Alexandru Ioan Cuza a ajuns în Ploieşti pe 13 mai 1863 şi a primit ca reşedinţă această casă recent renovată, nu înainte de a privi parada batalionului local ce a mărşăluit pe aceeaşi stradă ca şi trupele austriece, cîţiva ani mai devreme.

Casa Cantilli rămînea una dintre cele mai elegante din oraş, iar peste 14 ani avea să fie gazda unei alte personalităţi a vremii. Ploieştii au fost în 1877 reşedinţa familiei imperiale ruseşti, iar pe uliţa Isprăvnicatului se aflau imobilele unde locuiau ţarul Alexandru al II-lea şi apropiaţii săi. Cel ce avea să rămînă în istorie drept „ţarul reformator“ a locuit în casa Istrate Negulescu, iar casa Cantilli a fost rezervată fiului său, viitorul ţar Alexandru al III-lea. În saloanele acestei clădiri a avut loc marele bal din seara de 29 mai 1877, cînd taraful lui Dobrică Marinescu a cîntat pentru elita locală ploieşteană invitată, dar mai ales pentru ţarul Alexandru, ţareviciul Alexei, marele duce Nicolae şi restul curţii imperiale ruse.

Pînă în 1916, casa Cantilli devenise deja Cercul Militar din Ploieşti, unde se organizau diferite baluri caritabile şi întîlniri ale ofiţerilor. După ocuparea oraşului în timpul Primului Război Mondial, camerele clădirii au devenit locul de petrecere al soldaţilor austro-ungari, mult mai apropiaţi de spiritul balcanic decît cei germani. La începutul anilor ’20, imobilul a fost mărit prin adăugarea unei săli de spectacole în continuarea clădirii, pe locul curţii casei Istrate Negulescu.

Vechea casă Cantilli avea însă să fie grav lovită de bombardamentele aliate din 1944. În urma lucrărilor de reparaţie şi renovare, faţada a fost simplificată, iar Cercul Militar şi-a continuat apoi activitatea. Pînă în jurul anului 1979, în sala cea mare din spate aveau loc proiecţii de filme şi documentare. Din anii ’80, a jucat rolul de cazarmă pentru soldaţi, iar în prezent se află tot în administrarea Ministerului Apărării Naţionale. În ciuda unor bucăţi de tencuială ce se desprind de pe faţadă, casa Cantilli se află într-o stare de conservare bună, păstrînd una dintre paginile uitate ale istoriei Ploieştilor.

Lucian Vasile este autorul blogurilor AtunciSiAcum.blogspot.com şi RepublicaPloiesti.net.