Curia Ugron din Mărtiniș
Familia Ugron este una dintre cele mai vechi familii nobiliare transilvănene. Originară din fostul scaun Odorheiul Secuiesc, din satul Obrăneşti (Ábránfalva), azi în judeţul Harghita, ea este atestată documentar încă din secolul al XIII-lea. Printre membrii cunoscuţi ai familiei se numără Gábor Ugron, om politic activ la nivel european, care a făcut parte din legiunea lui Giuseppe Garibaldi în lupta de unificare a Italiei, unul dintre membrii fondatori, în 1884, ai Partidului Independent din Ungaria. Fiul său, Gábor Ugron, a ocupat poziţia de ministru de Interne al Ungariei în timpul Primului Război Mondial. În lista monumentelor istorice sînt înscrise patru reşedinţe care au aparţinut acestei familii. Curia din satul Mărtiniş pare a fi fost cea mai modestă dintre ele. Este doar o impresie, sugerată de dimensiunile ei relativ reduse şi de starea de neîngrijire în care se află. Pe măsură ce te apropii, realizezi că e vorba de un întreg ansamblu – închis pe vremuri între ziduri impozante ale căror urme se văd ici şi colo – şi care cuprindea atît reşedinţa propriu-zisă – curia –, cît şi corpuri de clădiri anexe. Şi tot din apropiere, constaţi că faţada, aparent banală, este decorată cu o stucatură delicată, sugerînd pilaştri şi ancadramente; cîteva elemente de piatră sculptată cu pricepere marchează intrarea principală. Cît despre interior, stucatura pictată a tavanelor, acolo unde s-a mai păstrat, indică şi ea o tratare deloc modestă a construcţiei. Nici subsolul nu e de neglijat: bolţi puternice de cărămidă, bine echilibrate şi lucrate extrem de îngrijit, vorbesc despre o execuţie ireproşabilă. Fără nici o îndoială, casa şi întregul ansamblu au fost ridicate cu ajutorul unor echipe de meşteri cu o înaltă calificare.
Dacă pînă acum nu a fost lansată nici o ipoteză privitoare la datarea construcţiei, o analiză sumară duce la concluzia că sîntem în faţa rezultatului a două etape de construcţie. Prima etapă, cea în care s-a realizat curia, probabil de întinderea şi volumul pe care le vedem astăzi, pare a fi fost realizată la mijlocul secolului al XVIII-lea şi se datorează unei alte familii, Biró, originară din Mărtiniş. Împreună cu toate bunurile lor din Mărtiniş, curia intră în posesia familiei Ugron spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în urma căsătoriei Mariei Biró cu căpitanul scaunului Odorheiul Secuiesc, Ferencz Ugron. Stema dublă de deasupra uşii de intrare este probabil făcută cu ocazia acestui eveniment şi tot atunci trebuie să fi fost decorat întregul edificiu, dacă ţinem cont de faptul că totul – stema, pilaştrii, ancadramentele ferestrelor – este executat în aceeaşi tehnică a stucaturii şi poartă o amprentă stilistică unitară de factură rococo.
Despre familia Biró se ştie că este principala susţinătoare a formării comunităţii unitariene din sat şi finanţează în acest scop lucrările de construcţie ale unei noi biserici, ridicate pe locul fostei biserici fortificate, de rit catolic, pe care o demolează. Din ansamblul vechii biserici fortificate, comanditarii pun să se păstreze doar unul dintre turnurile de apărare – cel de poartă, construit în secolul al XVII-lea –, transformat în turn-clopotniţă.
În ciuda faptului că terenul din jurul casei este utilizat ca teren agricol, iar construcţia este ascunsă de vegetaţia neîngrijită, în pofida stării proaste de conservare a clădirii, datorate degradării în timp şi a lipsei de întreţinere, curia mai păstrează şi astăzi o parte din prestigiul vechii locuinţe nobiliare. Şi este încă în situaţia de a fi restaurată şi pusă în valoare printr-o utilizare care să o introducă în circuitul public şi să o facă vizitabilă.
Alexandra Stoica este absolventă a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti şi colaboratoare a Proiectului „moNUmenteUITATE“.