Cînd îl mai sărbătorim pe Iancu?

Anul acesta se împlineşte, se pare, o cifră rotundă de la naşterea lui Avram Iancu. 190 de ani –  spun unii. Alţii ar zice că doar 186, dar asta e altă poveste care aruncă perdele de fum în jurul naşterii sale. Cifra oficială rămîne, totuşi, 1824, chiar dacă istoricul Ştefan Pascu, la centenarul morţii „crăişorului“, în 1972 (vezi Şt. Pascu, Avram Iancu, Meridiane, Cluj-Napoca, 1972, p. 22), lansa pe piaţă ipoteza unui incredibil an 1828! Incredibil datorită faptului că, dacă ar fi adevărată, românii ar trebui să-i ridice şi mai multe statui decît pînă acum lui Avram Iancu. Şi să denumească şi mai multe străzi, pieţe ori locuri cu numele lui.  

Căci nu e puţin lucru ca la 20 de ani neîmpliniţi să conduci armate de moţi prin munţi, să te lupţi cu unul precum Kossuth, să discuţi cu împăratul ditamai imperiului, ca să nu mai punem la socoteală faptul că matricolele şcolare confirmă faptul că Avram Iancu terminase deja pînă la acea vîrstă o facultate la Cluj şi începuse stagiul de „cancelist“ într-un oraş ca Tîrgu-Mureş, după ce, în prealabil, a abandonat încercarea de a fi funcţionar public la tezaurariatul ţării din Sibiu (vezi Silviu Dragomir, Avram Iancu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, pp. 33-37).

Dar să revenim la data naşterii, căci cea a morţii se cunoaşte. Deci, cînd îl mai sărbătorim pe Avram Iancu? Răspunsul pare simplu, căci e consemnat în cărţi şi are un precedent: serbările Centenarului din 1924. Inclusiv reputatul istoric dr. Gelu Neamţu, de la Institutul de Istorie „George Bariţiu“ din Cluj-Napoca al Academiei Române o spune: „În lumina celor constatate (fără a avea un document oficial [sublinierile aparţin dr. G.N.]) de lucrările citate anterior, nu este greşit dacă ziua de naştere a lui Avram Iancu va fi sărbătorită în 28 august sau 30 august, considerînd că pentru această dată pledează precedentul Centenarului din 1924“ (vezi Gelu Neamţu, Avram Iancu. Mit, realitate, simbol, Argonaut, Cluj-Napoca, 2012, p. 15).

Prin urmare – sfîrşit de august, deoarece aşa au stabilit, la 1 iulie 1924, participanţii la şedinţa prezidată de rege, la Palatul Regal. Mulţi consideră că data de 24 iunie, stabilită ulterior, în vremea comunismului, e doar o făcătură, o lovitură arbitrar dată istoriei de către reprezentanţii unui regim (autointitulat al democraţiei populare) în contra altui regim (al burgheziei, mai mult sau mai puţin autointitulate). Prin urmare, istoricul clujean consideră că se poate relua tradiţia Centenarului, mai ales că printre organizatori s-a numărat, acum o sută de ani, şi Ioan Lupaş. Iar despre Lupaş chiar nu mai trebuie să dau note...  

Ceea ce aş vrea eu să întreb, mai mult sau mai puţin retoric, este următorul lucru: de ce nu se ţine cont de „unica referire credibilă a datei de naştere“ a lui Avram Iancu, care „a fost mărturisirea sa că s-a născut la «vremea cireşelor»“? (vezi Gelu Neamţu, op. cit., p. 14). Din păcate, istoricii nu prea ţin cont de mărturiile celor care fac istoria şi unii susţin „unanim“, pe baza unor şuete de oraş, că în Apuseni cireşele se coc mai tîrziu. Adică nu mai – iunie – început de iulie, ci de-a dreptul iulie – august!  

Nu vreau să schimb istoria. Doar vreau să fac o menţiune. Pe 22 iunie 2013, am fost pe Găina. Muntele Găina, deasupra Vidrei, locul de baştină al lui Iancu. Sub munte, livezi întregi de cireşi, pe gătate. Adică de-a dreptul coapte. Am fotografii-document. Nici urmă de sîmburi de cireşe nu cred că mai găseai pe 28 august, ca să nu zic de 30 august. Deci vremea cireşelor e la sfîrşit de iunie, în Apusenii aceia, pentru soiul comun de cireşe care se găsesc prin partea locului.  

Întrebările rămîn totuşi: cînd facem chef pentru Avram Iancu? Pe 24 iunie sau 28 august? De ce o dată, şi nu alta? Eu înclin să votez pentru prima, din următorul motiv: dacă tot se fac cireşele în iunie... şi dacă tot pe 24 iunie e sărbătoare, că-s nişte Sînzîiene... şi dacă tot atunci, pe vremea cireşelor şi a Sînzîienelor, cîndva, s-a ivit pe lume Avrămuţ, după propria lui declaraţie... No, hai să punem data cînd trebuie!

Daniel I. Iancu este muzeograf, dr. în istorie la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.