Ce ar trebui să facă primarul Oprescu

Presa a dat uitării alegerile locale aproape imediat ce s-au încheiat, fiindcă o serie de evenimente incredibile au anunţat începerea altor competiţii de mai mare anvergură. Totuşi, aici, unde nu ne dă pace grija de soarta oraşului nostru, am încerca să tragem concluzia acestei consultări a electoratului bucureştean.

Candidatul independent Nicuşor Dan, deşi susţinut de 73.000 de alegători, n-a izbutit să intre nici măcar în Consiliul general. În schimb, a avut parte de acuzaţiile cele mai strîmbe şi mai murdare. Nu-i nimic, omul era perfect conştient la ce se expune din partea presei, care este cum este. Ce a cîştigat? O mobilizare cum nu se mai văzuse niciodată a celor care n-au nici un interes ascuns şi care năzuiesc să trăiască într-un spaţiu urban civilizat ce nu-şi va pierde identitatea istorică. De acum înainte, la manifestaţii ca acelea pe care le-a condus de atîtea ori în apărarea patrimoniului, nu vom mai fi doar zeci sau sute. Numărul nostru a crescut, conştiinţa dreptăţii pentru care luptăm s-a adîncit. Asta se cheamă un progres moral.

În ajunul alegerilor, la 29 mai, fusese lansat Pactul pentru Bucureşti 2, de către 47 de ONG-uri care s-au adunat în Platforma pentru Bucureşti. Primul pact datează din 2008, de la precedentele alegeri locale. Atunci, domnul doctor Oprescu îşi anunţase adeziunea. De data asta, semnătura d-sale lipseşte. Pentru victoria sigură la care se aştepta, n-avea nevoie să spună altceva decît ce gîndeşte. Alţi candidaţi la primării s-au declarat de acord cu acel set de propuneri cu privire la dezvoltarea oraşului în următorii patru ani. Au fost zece, punîndu-l la socoteală şi pe Nicuşor Dan, cel mai implicat. Unul singur a fost ales: Piedone, de a cărui popularitate nu se îndoia nimeni, aşa că ar fi cîştigat oricum.
Despre acest Pact s-a vorbit foarte puţin, aşadar nu e de prisos să amintim cîteva dintre punctele sale, anume cele care au în vedere prezervarea moştenirii ambientale şi arhitecturale. Programul prevede alocarea de fonduri pentru înfiinţarea unui Birou de Patrimoniu în cadrul PMB, conform legii 422/2011, însărcinat să-i informeze şi să-i sprijine pe deţinătorii unor clădiri de patrimoniu. Se mai recomandă crearea unei Comisii pentru Bucureştiul istoric, care să analizeze toate propunerile de intervenţii asupra monumentelor istorice şi a zonelor de protecţie. Încă o măsură ce s-ar impune: finanţarea de către PMB a unui Dispecerat de Urgenţă, avînd în jurul său „voluntari de patrimoniu“ care şi-ar asuma semnalarea rapidă a abuzurilor săvîrşite contra construcţiilor de valoare istorică. De asemenea, nu ar trebui întîrziată aplicarea exproprierii pentru cauză de utilitate publică la monumente asupra cărora s-a atras atenţia, dar care sînt în continuare în pericol din neglijenţa sau reaua voinţă a proprietarilor. Totodată, se solicită stabilirea unui sediu definitiv al Pinacotecii Municipiului, cu aproximativ 5500 de obiecte de artă care n-au mai fost expuse de decenii, într-unul din aceste imobile istorice care au nevoie de reabilitare: Palatul Ştirbei sau Casa Cesianu, ceea ce le-ar pune în valoare. În sfîrşit, Hala Matache, a cărei stare s-a agravat din vina Primăriei, va trebui restaurată aşa încît să se poată relua activitatea normală în interior.

Ca programul privitor la patrimoniu să fie complet, aş mai adăuga la priorităţile cuprinse în Pactul pentru Bucureşti unele dintre cele frecvent sugerate pe site-ul Primăriei de către cetăţenii, nu mulţi, dar foarte dedicaţi care urmăresc viitoarea strategie urbanistică, sau pur şi simplu dezvăluirea de către Primărie a planurilor cu care se întreprind aproximativ 150 de intervenţii (o strategie înseamnă mai mult). Asemenea voci au cerut stăruitor interzicerea oricărei schimbări de destinaţie a spaţiilor verzi. O altă revendicare la care subscriu este de a-i obliga pe constructori să nu depăşească regimul de înălţime la o nouă clădire, stabilit în funcţie de cel mai vechi imobil din apropiere. Condiţia presupune continuarea acţiunii de evaluare conştiincioasă şi competentă a vîrstei şi calităţilor fiecărei case din zonele protejate – cîte au fost identificate prin hotărîrea consiliului PMB din anul 2000.

Toate aceste sarcini, pe lîngă multe altele, îi revin acum celui care a cucerit funcţia de primar general, prin energia şi vigoarea pe care le-a demonstrat (dar şi printr-un talent actoricesc de care nici unul dintre concurenţi nu era capabil). Nu a semnat Pactul? Desigur, pentru a avea mîinile libere, sau pentru a se deosebi de contracandidatul său din societatea civilă. Dar la noua sa instalare a afirmat că e primarul tuturor bucureştenilor. Hai să îl luăm pe cuvînt şi să îi cerem din nou implementarea măsurilor sugerate aici, care constituie un minim de bun-simţ la care subscriu nu doar 47 de ONG-uri, ci toţi votanţii lui Nicuşor Dan, care au fost aproape toţi cei care au auzit de el, candidatul fiind obscur şi ocultat de televiziuni. Alegerile s-or fi terminat, dar mandatul rămîne, şi sîntem mai mulţi decît am fost vreodată.

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.