Casa din Dobolii de Jos

- şi pictorul Nándor Lajos Varga -

Dobolii de Jos este un sat din comuna Ilieni, judeţul Covasna. Puţin izolată de sat, pe o colină, se află reşedinţa familiei Hollaky, înscrisă în Lista Monumentelor Istorice cu indicativele: CV-II-m-A-13208, sec. XVII – înc. sec. XIX, inscripţii pe frontoane din 1718 şi 1806.

La prima vedere, nimic nu atrage atenţia. Ba chiar, fotografiile aduse de una dintre studentele plecate să investigheze reşedinţele nobiliare din Transilvania, Anca Bolohan, arătau o clădire anostă, lipsită de oricare dintre elementele de tratare exterioară care fac interesante astfel de construcţii. Doar că, citind notele ei de călătorie şi privind planurile şi imaginile, am fost cucerită. Dacă din stradă înfăţişarea casei e modestă, e din cauza faptului că de aici se vede doar nivelul locuibil al casei, aşezată pe un teren în pantă şi avînd către vale încă un nivel, conţinînd dependinţele. De aici, de pe partea opusă intrării, volumul casei este unul bine proporţionat, echilibrat. Cît priveşte interiorul, organizarea spaţiilor, acoperirea lor cu bolţi specifice Renaşterii transilvane plasează construcţia reşedinţei familiei Hollaky în secolul al XVII-lea. O singură încăpere pare să fi fost de la început acoperită cu un planşeu susţinut de grinzi de lemn: cea mai mare, care funcţiona probabil în secolul XX în chip de cameră de zi. Presupunerea pleacă nu numai de la dimensiunea mare a încăperii în raport cu celelalte spaţii ale casei: pe întreaga lungime a peretelui de vest se desfăşoară o frescă ilustrînd tema miturilor fondatoare ale maghiarilor. Făcută în 1933 de pictorul şi graficianul Nándor Lajos Varga – devenit prin căsătorie proprietar al casei –, fresca constituie o „încercare“ a artistului în vederea realizării uneia similare care urma să împodobească Muzeul Naţional Secuiesc din Sfîntu Gheorghe, construit după proiectul unei alte personalităţi a epocii, arhitectul Kós Károly. 

Trebuie să recunosc că am fost fascinată de descoperirea făcută de studenta mea, şi că m-am apucat să caut informaţii despre realizatorul ineditei fresce. Biografia lui Nándor Lajos Varga (1895–1978) este publicată pe site-ul Muzeului Naţional Secuiesc, el fiind unul dintre cei care au contribuit, prin donaţii, la crearea colecţiei de artă a acestei instituţii. Am mai aflat că şi-a făcut studiile la Budapesta, că a avut numeroase burse de studii în Italia, Franţa, Anglia, că a fost profesor, şeful departamentului de grafică al Academiei de Arte din Budapesta (1931-1948). În paralel, organiza tabere de vară cu studenţii săi, dintre care unele în Transilvania, unde continua să-şi păstreze reşedinţa. Aceasta este şi perioada în care a făcut fresca de la Dobolii de Jos. Cît despre opera lui, ea a fost încununată de premii în timpul vieţii sale, dar apare cotată şi astăzi în licitaţii internaţionale; cîteva dintre lucrări se află la Muzeul Naţional de la Budapesta şi la Ottawa, în Galeria Naţională a Canadei.

Nici una dintre listele lucrărilor sale nu menţionează fresca de la Dobolii. Or, cuprinderea ei în cadrul unei acţiuni de restaurare a reşedinţei pictorului – care are, pe de altă parte, propria sa valoare – ar constitui o completare necesară a operei lui Nándor Lajos Varga, dar şi a Muzeului Naţional Secuiesc. Cum se poate înţelege, întrezăresc aici posibilitatea unei intervenţii complexe – adeseori utilizate cu succes în alte ţări – incluzînd foruri şi instituţii diferite care ar trebui să facă mai mult decît să repare acoperişul casei, acţiune salutară, dar nu suficientă a Primăriei din Ilieni.

Sper ca măcar o parte a entuziasmului meu să treacă dincolo de foaia de ziar sau de ecranul computerului. 

Anca Brătuleanu este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.

Foto: A. Bolohan