Biserica Mănăstirii Stelea din Tîrgovişte
Cînd sînt întrebată cum arată arcele piezişe moldoveneşti, cele care fac parte din repertoriul bisericilor de dincolo de Milcov, îi trimit pe cei interesaţi la Tîrgovişte. Pare ciudat, dar aşa este, biserica moldovenească cea mai apropiată de Bucureşti se află în vechea capitală a Ţării Româneşti.
Construită în cadrul ansamblului mănăstiresc ridicat de Stelea spătarul în secolul al XVI-lea, pe locul pe care se aflase biserica zidită de acesta, mănăstirea ridicată de meşterii trimişi de Vasile Lupu în 1645 trebuia să fie un simbol al păcii încheiate cu Matei Basarab. Conform aceleiaşi înţelegeri, acesta din urmă construieşte şi el o biserică dincolo de Milcov, la Soveja. Doar că, dacă Vasile Lupu îşi pune tot zelul şi o finanţare generoasă în scopul afirmării prestigiului său şi dispune să se construiască o biserică foarte asemănătoare cu cea a Mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi, nu acelaşi lucru se petrece cu Matei Basarab, care construieşte la Soveja, în Moldova, o biserică mult mai modestă. După unii cercetători, el îşi exprimă, astfel, neîncrederea în raport cu durata păcii; alţii susţin că domnitorul muntean e pur şi simplu mai atent la cheltuirea banilor decît cel moldovean.
Cît despre alegerea locului bisericii, pare să fi fost o decizie uşoară pentru Vasile Lupu: lîngă vechea biserică a lui Stelea se afla mormîntul tatălui voievodului, vel aga Nicolae Coci, aşa cum apare scris în pisanie.
Ei bine, dacă vă duceţi la Tîrgovişte şi dacă vreţi să vedeţi modelul de la Trei Ierarhi, „adaptat“ realităţii valahe, mergeţi la Stelea. Este o bună ocazie pentru a admira un exemplu unic de transfer de forme moldoveneşti în peisajul arhitectural al Ţării Româneşti. Şi ele nu se reduc doar la arcele piezişe care susţin cele două turle ale bisericii.
Încă de la exterior, volumul înalt, susţinut de contraforturi şi de un soclu puternic de piatră, bazele stelate ale turlelor anunţă o arhitectură neobişnuită în raport cu alte biserici tîrgoviştene şi munteneşti. Mai frapează şi ancadramentele de piatră ale ferestrelor, avînd forme specifice goticului moldovenesc. Aceluiaşi mod de tratare îi aparţine şi singura podoabă a pridvorului închis, prin care pătrundem în biserică: ancadramentul uşii dintre cele două spaţii. Folosit frecvent în arhitectura Moldovei, goticul ajuns astfel pe teritoriul de la sud de Milcov va deveni model pentru ancadramente de uşi şi ferestre pentru aproape 40 de ani. Şi, odată ajunşi în biserică, vom putea vedea – în sfîrşit – cele două turle şi eleganta lor înălţare pe arce piezişe.
Şi mai este ceva de privit cu atenţie: pictura interioară. Proaspăt restaurată de doamna Raluca Bilţiu Dăncuş Ceicu – pictor restaurator –, ea oferă o imagine cel puţin neaşteptată. Şi asta fiindcă pictura – făcută de meşterii lui Constantin Brâncoveanu în 1705-1706 – este una de inspiraţie orientală. Ştim deja că forme decorative care se întîlnesc în pictura unor moschei din capitala Imperiului Otoman – dar şi pe cunoscutele covoare turceşti (!) – sînt preluate la edificii ridicate de Cantacuzini şi de Brâncoveanu în Ţara Românească (stucatura exterioară de la Biserica Fundenii Doamnei, stucatura interioară de la Palatul de la Potlogi, decoraţia de stuc pictat a foişorului de la Mogoşoaia şi încă altele). Şi descoperim acum încă o utilizare a acestora: împodobirea pereţilor bisericii Mănăstirii Stelea. Privită din această perspectivă, biserica nu mai este doar expresia „aclimatizării“ modelului moldovenesc, ci ilustrează o sinteză a tendinţelor din Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi la începutul celui următor.
Se mai pot spune multe despre Stelea. În ce mă priveşte, mă limitez doar la succinta prezentare de mai sus şi la îndemnul de a vizita biserica. Veţi descoperi singuri cît e de spectaculoasă!
Anca Brătuleanu este profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti.