Biserică din vremea lui Vasile Lupu, renovată din fonduri europene
Trecutul şi prezentul şi-au dat mîna la Iaşi pentru a salva unul dintre cele mai importante monumente istorice din acest oraş, situat pe renumita stradă Lăpuşneanu. Este vorba de Biserica Banu, despre care se crede că este unul dintre cele mai vechi lăcaşe de cult din fosta capitală a Moldovei. Atestată documentar în 1638, pe vremea domnitorului Vasile Lupu, biserica are hramul Duminica Tuturor Sfinţilor. Numele-i vine de la unul dintre ctitori, „Savin Smucilă mare ban“, care a construit aici, mai tîrziu, o biserică din lemn.
După ce a fost arsă în timpul unei invazii a cazacilor, a fost zidită din nou, în piatră, în 1800, cu banii comunităţii. Are trecut în pisanie şi numele arhitectului – „Hee. Leopold“. Conform cercetătorilor Ioan Caproşu şi Dan Bădărău, catapeteasma a fost realizată de Eustatie Altini, în 1802, în stil neoclasic, iar turnul are o configuraţie barocă specifică epocii, foarte răspîndită în Ţările Române. A fost cunoscută multă vreme cu numele de Biserica Calicilor, deoarece aici se rugau şi găseau ajutor cei nevoiaşi. La un moment dat, pentru a-şi finanţa activităţile, aşezămîntul a deţinut mai multe proprietăţi în imediata apropiere, cum ar fi un spaţiu în care funcţiona una dintre cele mai renumite berării din Iaşiul de început de secol XX – Bragadiru. Într-o parte a bisericii a existat pînă spre sfîrşitul secolului al XIX-lea un cimitir, deasupra căruia au fost construite actualul Colegiu Naţional şi terasa Corso. În ultimii două sute de ani nu a mai fost renovată din temelii, fiind afectată, în schimb, de vitregiile vremurilor, precum cutremurul din martie 1977.
Actualul paroh, Dumitru Merticariu, s-a luptat mult pentru a repara edificiul care ajunsese într-o stare avansată de degradare. În final, în 2009, a reuşit să semneze, prin mijlocirea Ministerului Dezvoltării şi Turismului, un contract finanţat din fonduri europene – mai precis, prin „Programul Operaţional regional 2007-2013, Axa prioritară 5: Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului“. Valoarea proiectului a fost de aproximativ 11 milioane de lei, din care contribuţia Uniunii Europene – 7,3 milioane de lei, cea a Guvernului României – 1,1 milioane de lei, iar cea proprie, a Bisericii – 2,5 milioane de lei. Conform proiectului, la subsolul bisericii au fost amenajate, printre altele, o sală de expoziţie şi o bibliotecă. Clădirea urmează a fi iluminată printr-un sistem special, în timp ce în partea de vest va fi construit un parc.
Nu se poate spune că investiţia n-a întîmpinat dificultăţi: Consiliul Judeţean Iaşi, care se angajase iniţial să depună proiectul, a dat înapoi, iar firma care l-a întocmit, după ce parohul a decis să-l depună singur, nu şi-a primit banii şi s-a adresat instanţei, ajungînd să execute silit biserica. Conform tăbliţei de la intrare, ziua-limită pentru lucrări a fost 22 august 2012, dar muncitorii mai trebăluiau la cîteva zile după această dată. Oricum, biserica arată acum aşa cum se cuvine.
Spirit deschis, parohul a binecuvîntat pentru biserica sa crearea unui cont de Facebook şi a unei pagini pe Wikipedia. Primul are peste 3300 de prieteni, conţine fotografii din timpul anilor de lucrări, dar şi un formular gata completat cu datele celor care vor să doneze 2% din impozitul pe venit. Tot aici sînt postate invitaţii de a semna tot felul de petiţii, cum ar fi cele pentru salvarea Institutului „Cantacuzino“, împotriva desfiinţării TVR Cultural sau pentru utilizarea banilor europeni în scopul renovării spitalelor din România. Nu se putea ca biserica să nu aibă şi un site, care însă va fi actualizat în viitorul apropiat, cel mai probabil după inaugurarea monumentului. Deocamdată, aici pot fi găsite cîteva informaţii utile, legate de renovare, precum şi numărul de telefon şi mail-ul bisericii.
Sorin Cristian Semeniuc este doctorand al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi.
Foto: L. Muntean