Binecuvîntaţi-i pe consultanţi!

Cea mai bună slujbă în România este cea de consultant. Nu contează domeniul (fiscal, marketing, politică, asigurări sau media). Îţi merg prost vînzările, cheamă un consultant! Vrei să-ţi ascunzi profitul de statul care te supraimpozitează, îţi spune un consultant cum să-l doseşti! Te indispune un furnizor neserios, vorbeşte cu un consultant care îţi va confirma că aşa este: trebuie să renunţi la indolent! Ai o imagine boţită în presă, ţi-o lustruieşte un consultant de nu te mai recunoaşte nici nevasta. Ţi-a devenit antipatică secretara, este timpul pentru una nouă, şi un consultant în Human Resources îţi va spune cum să scapi de „buruiană“. Simţi că nu mai eşti managerul colţos de altădată? Du-te la un coach, care să-ţi redea siguranţa şi pofta de a le face zile fripte amploaiaţilor tăi. Dacă te doare ficatul, lasă-te de băutură şi dă-i telefon consultantului să-ţi recomande un medic bun! 

Consultantul ştie totul despre viaţă. Cu el în birou, n-ai nevoie nici de psihoterapeut şi nici de duhovnic. Îţi oferă totul: sfaturi, cifre, monitorizări, un foc de la brichetă, citate din oameni celebri de care n-ai auzit, bancuri, optimism, pe scurt, un viitor luminos. Şi multe vorbe, vorbe... Trebuie doar să-l întrebi. Altfel, este un tip sobru (chiar posac) şi tăcut. Fiecare cuvînt al său cîntăreşte mai mult decît un kil de roşii. 

Nu există şcoală de consultanţi. Şi nici nu trăiesc în rezervaţii, ca să-i vînezi ca pe bizoni. Dacă directorului unei fabrici de lapte i s-a acrit de job, îşi deschide o firmă de consultanţă în lactate. Dacă vreun bancher s-a plictisit în banca în care şi-a „făcut suma“, a ales să ofere consultanţă bancară! Foştii securişti acordă „consultanţă în securitate“, firmelor. Şi le merge bine. Foştilor. Nu poţi să-i condamni, la asta se pricep, la „securitate“. Cei mai tari consultanţi lucrează cu ministerele şi cu agenţiile guvernamentale. Statul e prost, consultantul (privat) îl face deştept. 

Orice început în acest business este greu, dar important este ca aspirantul la consultanţă să apară de două-trei ori în presă. Este de ajuns să i se spună doar o singură dată „consultant“, că toată piaţa îşi scoate pălăria în faţa sa. Gura lumii îi face pe consultanţi. 

În lumea afacerilor, dă bine să ai un consultant. Este o dovadă de modestie, ai limite şi vrei să înveţi de la alţii, mai învăţaţi. Dacă şi consultantul este străin, cu atît mai bine. Îi invidiez pe consultanţi. Participă, dar nu se bagă. Nu-şi asumă nici o responsabilitate. Dacă ai ratat ţinta sau ai suferit un eşec înseamnă că nu l-ai ascultat pe consultant. Dacă ai reuşit, atunci pregăteşte-te a doua zi să-i achiţi facturile. 

Sînt mulţi impostori în consultanţa din România. Sînt feriţi de criză, sînt nişte oameni fericiţi. Criza îngroaşă rîndurile consultanţilor. Pe o piaţă debilă ca a noastră, care suportă orice, nu poţi scăpa de ei nici cu DNA-ul şi nici cu apele dezlănţuite de o rupere de nori. Cum să scăpăm de aceşti şarlatani?... Să consultăm nişte consultanţi!  

Petre Barbu este senior editor la revista Forbes.