Zidul

corpul încă-mi mai creşte (un fir de iederă pe
zidul fără sfîrşit),
alice.
doar unghiile s-au oprit la jumătatea vieţii, obosite,
după multe scrijelituri.
sînt atît de amestecată cu mine,
de nerecunoscut,
imposibil chiar şi mie
de cunoscut. Tu unde te duci
cînd nimic nu duce
la nimic?
inima mi s-a strîns
ca o cîrpă în flăcări şi s-a lipit de zid.
inima mea mă priveşte în ochi
de parcă ar avea faţă
două cuiburi rămase
de la o pasăre chioară.
zidul ăsta, care
nu ştiu unde se termină, poate
se întrerupe puţin,
poate linia vieţii mele l-a fisurat,
ca o probabilitate printre multe altele,
dar
nu se vede nimic,
alice.

din volumul Sfoara de întins rufe, Editura Pandora M, 2013.

Citiţi aici recenzia cărţii.