Vulcanii noroioşi ai doamnei Vasilescu

V-o mai amintiţi pe doamna Lia Olguţa Vasilescu cum aproape că ameninţa că doarme pe scaunele de la comisii numai să vadă odată trecută legea salarizării unitare iar oamenii să poată profita şi ei de apetisanta creştere economică a României? „Legea este în linie dreaptă, iar orizontul de timp este, cum scrie în programul de guvernare, că de la data de 1 iulie ea să se aplice. Se va aplica obligatoriu de la data de 1 iulie”. Sau: „Este vital pentru foarte multe categorii sociale să se aplice cît mai repede ca să terminăm odată cu sarabanda aceasta a deciziilor Curţii Constituţionale care au ridicat probleme foarte mari în sistemul de salarizare”, spunea doamna Vasilescu acum cîteva săptămîni. 

Dar v-o mai amintiţi şi cînd spusese, spre consternarea economiştilor şi chiar şi a unor colegi de cabinet că salariile bugetarilor de pînă în 4000 de lei se vor dubla? “Pînă la pragul de 4.000 lei salariile se dublează, după 4.000 lei este o creştere cu 45% a salariilor”, dăduse ea cu sec. “După pragul de 7.000 lei sînt creşteri, dar nu foarte mari”, se temperase apoi singură, într-o declaraţie la TV de la începutul lunii martie. E adevărat că în buna tradiţie a presei noastre cei ce au auzit-o nu au mai întrebat de cînd se aplică majorările şi dacă ele se fac într-o singură etapă. Dar nu a mai contat, ea îşi lansase bomba, iar jurnaliştii făcuseră rost de un titlu bun. 

Dar pe domnul Liviu Dragnea vi-l mai amintiţi cum îl zorea pe preşedintele Klaus Iohannis să îl accepte odată pe premierul PSD aşa încît noul guvern să înceapă să mărească salariile cît mai repede? "Comportamentul lui Klaus Iohannis este o bătaie de joc la adresa românilor. Face tot posibilul ca o mare parte din programul nostru de guvernare să nu fie aplicat, ca românii să nu beneficieze de măsurile noastre. La 20 de zile de la alegeri nu avem un guvern”, fulgera liderul PSD în decembrie. 

Dar de bugetarii care au ieşit în stradă frustraţi că alţi bugetari vor avea salarii mai mari ca ei vă mai amintiţi? Trebuie să vă mai amintiţi, căci mulţi dintre ei încă mai au glasul răguşit. Unii au spus că legea le măreşte prea puţin salariile, alţii chiar că le taie din salarii. În schimb alţii, şi nu puţini, stăteau cuminţi într-un colţ să nu fie observaţi. Lor li se măreau salariile binişor, şi zău că n-ar fi vrut să iasă acum în evidenţă. 

Ei bine, dacă tot v-aţi amintit, acum aţi face bine să uitaţi. Stop joc. Reguli noi. Nu se mai aplică de la 1 iulie 2017, ci din 1 ianuarie 2018. Cum aşa? Păi “anvelopa bugetară” stă să plesnească. “Avem o anvelopă de 68 de miliarde care a fost crescută anul acesta şi chiar şi luna trecută”, explică doamna Vasilescu. Cine a umflat-o? Preşedintele? Opoziţia? Poate Comisia europeană? Tot aşa, şi asta e o întrebare rămasă în aer. Fapt e că acum e rîndul bugetarilor să fie consternaţi. Unii îşi strîng pancartele, alţii îşi revizuiesc planurile de concedii. E, dar măcar vreo două luni au avut şi ei aşa, senzaţia unui salariu de şefuleţ, dacă nu chiar de director. 

Numai că povestea nu s-a încheiat aici. De fapt, legea salarizării unitare are la bază o idee generoasă, şi anume ca oamenii să fie plătiţi echitabil, după o grilă transparentă. Pînă acum, aproape fără nici o excepţie, guvernele au majorat salariile sectorial, ba unora, ba altora, în funcţie de ce servicii electorale puteau să întoarcă sau de cît de costisitoare era greva pe care o puteau face. Salariile bugetarilor erau ca vulcanii noroioşi, te uitai la mlaştină şi nu prea ştiai unde urma să se umflă bulboaca. Nu mai departe decît anul acesta, guvernul a mărit tot aşa nişte salarii, ba la demnitari, ba la cei din administraţia locală, ba la OPC, la mediu sau la soldaţi. Dar gata, era ultima fierbere, au zis, apoi intrăm în normal cu noua lege. Pînă una-alta, iată că nu intrăm în normal, vom coabita încă şase luni cu alte diformităţi salariale bugetare şi cine ştie unde mai fierbe mlaştina între timp. Plus că noul termen de aplicare anunţat, 1 ianuarie 2018, nu e inclus în actualul exerciţiu bugetar, ci face parte, de drept, din cel viitor. Care, săracul, are deocamdată un mic handicap: nu există. 

Ionuţ Iamandi este jurnalist la Radio România Actualităţi.

Foto: adevarul.ro