Varieté

Marți, 14 octombrie, de la ora 19, ]n sala de cinema a UNATC va avea loc proiecţia primului film mut al noului sezon de Cineclub - Varieté, regizat de Ewald Dupont în 1925. Discuția cu publicul va fi moderată de Ioana Moraru și de Andra Petrescu.

La ceva timp după finalul Primului Război Mondial, în 1924, situația economică a Germaniei era încă dezastruoasă, inflația creștea din ce în ce mai mult și se contura deja iminența unui alt conflict. Cumva, cinematografia părea că supraviețuise, mai ales în contextul stilisticii expresioniste și a unor cineaști ca Lang, Murnau sau Wiene. Sprijinul venit din partea Statelor Unite prin planul Dawes, o inițiativă de restabilizare a economiei germane, a însemnat pentru industria cinematografică din Germania, și în mod special pentru UFA, cea mai mare casă de producție nemțească, o influență care a depășit bariera financiară – Siegfried Kracauer scrie inclusiv despre realismul pe care îl stabilește “Varieté”, filmul regizat de Ewald Andre Dupont în 1925. Desigur, astăzi nici apartenența la genul melodramei, nici ritmul amețitor al imaginii și montajului nu ar încadra filmul în parametrii realismului, dar la momentul respectiv filmul a fost într-adevăr asociat Noii Obiectivități, curent reacționar față de expresionismul încă influent, mai ales datorită secvențelor de exterior filmate chiar în Berlin sau Hamburg, contrar obiceiului de a folosi studiouri și platouri de filmare. Într-o cronică a filmului, publicată în The New York Times în 1926, Mourdant Hall scria că “în acest film există o minunată bogăție de detalii; felul în care sunt concepute lumina și compoziția cadrelor te poate face să reflectezi la faptul că uneori ecranul se află în legătură cu arta plastică [...] ceea ce se întrevede este atât de conform cu viața, încât nimic nu e respingător. "¹

Inițial critic de film și scenarist, Ewald Dupont a început să regizeze în 1917, iar “Varieté” rămâne în continuare cel mai cunoscut film al său, fiind un succes nu doar în Germania, ci și în Statele Unite, cu toate că cenzorii americani tăiaseră o porțiune importantă de la începutul filmului – astfel, ceea ce în versiunea originală era povestea unui acrobat (Emil Jannings) care își părăsește soția și copilul pentru a fugi cu o tânără orfană (Lya de Putti) în lume, doar ca în cele din urmă să fie el cel trădat, se transformă pentru publicul american într-un triunghi amoros între acrobat, iubita sa și un alt partener din circ, adulterul inițial dispărând. Succesul filmului s-a datorat nu doar lui Dupont, dar și operatorului Karl Freund (care semnase și imaginea pentru “Metropolis“) și producătorului Erich Pommer, care a insistat asupra utilizării iluminării bogate și dramatice și a camerei-mobile pe care Freund o folosise și în “Der letzte Mann“ (F. W. Murnau, 1924), care, deși avusese succes în rândul criticilor, lăsase publicul destul de indiferent. Așadar, folosind “Varieté” ca mecanism de promovare a standardelor înalte de aplicare a unor tehnici moderne de montaj și imagine, UFA a putut să își afirme potențialul în Statele Unite.

Ewald Dupont a ajuns la Hollywood, unde a regizat un singur film în 1927 (“Love Me and the World Is Mine”), înainte de a ajunge în Marea Britanie. Notabilă este coproducția germano-britanică “Atlantic“, transpunerea cinematografică a scufundării Titanicului, pe care a realizat-o în 1929. În 1933 s-a întors în Statele Unite, unde a regizat doar filme de categoria B.