vacanţă

dimineaţa, ea se scula foarte devreme,
să vadă cum răsare soarele. eu dormeam – şi prin somn
o auzeam ridicîndu-se din pat, fumînd, sau citind,
şi întorcea atît de repede paginile încît eram sigur
că dormeam în fiecare dintre ele.
la început, îmi cerea să merg cu ea. pe urmă a renunţat.
se ducea singură, undeva în pădure – cu vreo carte,
sau doar aşa, singură, cu ochii închişi, stînd
în soarele timpuriu. eu dormeam. mă duceam mai tîrziu
să o caut. cîteodată îmi surîdea văzîndu-mă.
alteori rămînea serioasă.

din volumul Cele mai frumoase poezii, selecţie şi prefaţă de Gabriel Liiceanu, Editura Humanitas, 2012.

Foto: Tudor Jebeleanu