Ura prin comunitate

Vorbele aruncate cu ură nu sînt nimic nou în interacţiunea dintre oameni. De curînd, însă, au început să fie una dintre preocupările apărătorilor drepturilor omului. Discursul instigator la ură, aşa numitul hate speech, a început să prolifereze în special din cauza dezvoltării comunicării online şi a anonimităţii pe care aceasta o oferă. Nu vreau să dau exemple, însă ele se regăsesc uşor pe pagini de interent ale unor surse media importante, în special în secţiunile de comentarii, precum şi pe reţelele de socializare şi în discursul propriilor noştri politicieni sau aleşi publici.
Un sceptic îmi va răspunde imediat că, totuşi, în lume nu e doar dragoste, ura e ceva inerent firii noastre şi ne definim ca persoane inclusiv prin ceea ce alegem să urîm. Toate acestea, probabil, imediat după ce a invocat, în primul rînd, libertatea de exprimare şi dreptul său de a promova oriunde sentimentele sale odioase faţă de o fiinţă anume.

Discursul instigator la ură, aşa cum se regăseşte în preocupările Consiliului Europei, ale Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a UE, precum şi ale societăţii civile din România, include acel limbaj ce instigă la ură contra unei fiinţe, în baza aparteneţei sale la un grup definit prin rasă, etnie, religie, orientare sexuală sau gen. Mai pe scurt, este exprimarea ce aruncă oamenii în derizoriu pentru că posedă nişte atribute ce nu le definesc personalitatea şi pe care, pe deasupra, cu greu şi le-ar putea schimba, chiar de ar ajunge să îşi dorească. Odată devenit ţintă a lui, discursul urii, propagat constant şi insistent prin medii multiple, îmi va contesta zilnic libertatea de a funcţiona cu şanse egale în mijlocul unei comunităţi care îl tolerează. Mai mult, e dovedit deja că discursul urii, suprapus unor atitudini discriminatoare bine înrădăcinate, sporeşte crimele motivate de ură.

Educaţia împotriva discriminării este una dintre cele mai eficiente metode de combatere. În 2015, Asociaţia ActiveWatch se întîlneşte cu cîteva sute de liceeni din Bucureşti şi discută despre despre semnificaţia acestui fenomen şi modalităţi de a îl contracara. De pildă, prin counterspeech la adresa celor care folosesc un astfel de discurs, oricine poate da un exemplu despre impactul negativ al discursului urii. “Vrem să plantăm o idee în mintea celor cu care am vorbit, iar pe cei cu care vom lucra vrem să-i învăţăm să lucreze cu nişte concepte antidiscriminare şi să-i ajutăm sa dea vorba mai departe. Căutăm un efect de multiplicare.” spune Radu Raileanu, coordonatorul proiectului.

Mai mult, prin www.cyberhate-watch.ro, asociaţia preia sesizări despre conţinutul instigator la ură întîlnit online, sesizări pe care le redirecţionează către instituţiile abilitate să ia măsuri (Consiliul Naţional al Audiovizualului, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării- CNCD sau direct către instituţiile media care găzduiesc acest discurs).

Întărirea sancţiunilor pentru astfel de discursuri este altă cale de acţiune a ONG-urilor împotriva discursului urii. Asociţia E-Civis a analizat afirmaţiile instigatoare la ură din discursurile electorale din România anului 2014 şi ca urmare, în parteneriat cu CNCD şi Autoritatea Electorală Permanentă, a elaborat o propunere legislativă care să reducă incidenţa acestora. Ea interzice folosirea mesajelor sau sloganurilor cu caracter discriminatoriu sau a mesajelor de incitare la ură şi intoleranţă în campania electorală şi abilitează birourile electorale de circumscripţie să ia măsuri de soluţionare a plîngerilor formulate în acest sens.

Propunerea este integrată în varianta actuală a modificărilor Legii nr.67/2004 privind alegerile locale, discutată în această perioadă în Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale, legii partidelor politice şi legii privind finanţarea partidelor şi campaniilor electorale. Ana-Maria Stancu, preşedinte E-Civis, îmi spune că “Cel mai mare succes al acestui proiect, din punctul meu de vedere, este faptul că un ONG a reuşit sa aducă împreună două instituţii ale statului care nu au mai colaborat pînă acum. În acest proiect, ONG-ul a fost nu doar un factor de presiune, ci un liant şi un partener al instituţiilor publice.”.

Ambele proiecte menţionate mai sus sînt finanţate prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG (www.fondong.fdsc.ro), care include iniţiative din ce în ce mai variate pentru combaterea discursului insitgator la ură, elaborate şi promovate de societatea civilă din România.