Unde e nordul Angliei?

M-am mutat în nordul Angliei cu aşteptări puţine. Ce-am auzit înainte să vin? Cînd le spuneam cunoscuţilor, păreau încîntaţi: „A, Londra, minunat!”, dar cînd precizam unde anume în Anglia, vedeam de fiecare dată aceeaşi congestionare a feţei: „Oh, Leeds... THE NORTH! Acolo e altceva, nordul nu e sud, e industrial, urît, sărac, cu o climă imposibilă”. Deja vedeam străzi pline de muncitori şi mineri obosiţi mîncînd cu toţii din traistă faimoasele plăcinte de Yorkshire.

Ce-am văzut? În primul rînd că multe oraşe sau orăşele din nord sînt mai degrabă mic-burgheze. Leeds e doar unul dintre ele. Harrogate, Saltaire sau chiar Hebden Bridge n-au nimic dintr-un Rovinari. Apoi, Leeds nu e mic. Are totuşi jumătate de milion de locuitori, iar cu toată aglomerarea urbană din jur ajunge la vreo 800 000. Dintre aceştia, cam un sfert lucrează în administraţie publică, educaţie şi sănătate, cam tot atîţia în bănci, finanţe şi asigurări şi vreo 20% în distribuţie. Restul sînt studenţi. Leeds e al doilea centru financiar după Londra şi gazda unei mari părţi a industriei media. Una dintre ultimele fabrici în funcţiune, cea de bere, Tetley, preluată de Carlsberg, şi-a închis porţile acum vreo doi ani.

Dar să nu vă gîndiţi că scriu textul de faţă să-mi contrazic prietenii mei englezi despre cît de postindustrial e, de fapt, Leeds, în particular, şi nordul Angliei, în general. Ei ştiu mai bine, doar e vorba de ţara lor, chiar dacă majoritatea n-au călcat pe-aici şi nici nu vor ajunge vreodată. Asta îmi aduce aminte de doi colegi care au studiat unul manelele şi altul cartierul Ferentari, iar cînd vorbeau despre cercetările lor primeau aproape invariabil aceeaşi reacţie: „O, ştim noi cum stă treaba”, deşi majoritatea interlocutorilor nu puseseră niciodată piciorul nici în Ferentari, nici la Million Dollars.

Tuturor celor care m-au prevenit despre viaţa în nord le transmit o mare şi profundă mirare. Nimeni nu mi-a explicat lucrul cel mai important, şi anume că „The North” nici măcar nu se află în Anglia, ci este, de fapt, în Suedia. În primul rind, oamenii de aici nu vorbesc engleză. Aici se vorbeşte un fel de suedeză de baltă, toţi sună ca nişte orci eşuate pe plajă. Pot să vă dau o grămadă de exemple că aici nu doar că nu se vorbeşte engleza, dar oamenii nici nu înţeleg majoritatea cuvintelor din această limbă – internaţională, nui aşa!? - pentru că le folosesc greşit. Bunăoară, o lume întreagă spune chips, ca în engleză, chestiilor de ronţăit, crocante, făcute de obicei din cartofi; ei bine, cei de aici zic chips la cartofi prăjiţi. La fel cu cheers, cuvîntul pe care îl foloseşti în engleză cînd dai noroc. Cei de aici îl folosesc în loc de mulţumesc. Ca să nu mai zic că sînt groaznic de nepoliticoşi, nu ca gentlemanul englez, toată lumea te ia cu love - „Y`all right, love?”, „Hiya, love!” - indiferent de sex, vîrstă sau culoarea pielii. Degeaba sînt drăguţi şi zîmbăreţi şi încearcă să acopere această lipsă de educaţie, nu le iese. Şi nici măcar nu au lire, cum ştie o lume întreagă că au englezii, lira sterlină (livre sterling), ci o monedă ciudată care se cheamă pound. Imnul regiunii Yorkshire, On Ilkla Moor Baht'at, vă sună a engleză?

În plus, sînt total dezorganizaţi. Au un stil de a lăsa maşinile de pe străduţele colaterale să intre în traficul străzii principale, se opresc din senin şi-i mai acordă cîte unuia prioritate şi nimeni nu claxonează să te atenţioneze, de-asta sînt şi atîtea ambulanţe şi maşini de poliţie pe străzi, trebuie că se-ntîmplă multe accidente. Sau poate din cauza urşilor? Cînd mergi cu maşina, GPS-ul îţi spune tot timpul: „Bear left! Bear right!”. Eu cînd vă spun că aici e, de fapt, Suedia!

Oamenii trăiesc nesănătos şi nici pomeneală să bea ceaiul tipic englezesc, nu beau decît Coca-Cola. De altfel, asta şi curge în rîurile lor, multă Coca-Cola, maro şi spumoasă; dacă nu mă credeţi, uitaţi-vă la poze! Plus că mănîncă absolut pe dos, îşi pun un fel de gem în friptură, cum numai suedezii fac. Oricum, există o deosebită preocupare pentru mîncare, la televizor nu vezi emisiuni decît despre asta, cu vedete locale pe post de bucătari care se întrec la gătit, oameni de rînd care se dau peste cap să facă nu ştiu ce fel de mîncare mai bine decît vecinii sau prietenii lor în schimbul unor premii derizorii.

Am o ultimă şi concludentă dovadă că Nordul Angliei e Suedia, dovadă pe care am păstrat-o special pentru final. Dacă achiziţia fabricii de bere Tetley de către Carlsberg, prietenii lor danezi, nu era suficientă, atunci aflaţi că tot nordul e proprietatea H&M! HM Government, HM Treasury, pînă şi închisoarea e HM Prison. Iar asta se vede inclusiv la costumele frumoase, galben cu verde, pe care le poartă deţinuţii.

Raluca Nagy este antropolog, doctor în ştiinţe sociale al Universităţii Libere din Bruxelles şi al SNSPA Bucureşti.