Un corb negru peste Praga
1938 a fost anul în care Germania s-a ridicat la statutul proiectat în Mein Kampf. După Anschluss și ocuparea Sudetenland, ea a devenit țara tuturor germanilor care locuiau compact în mijlocul Europei. Anul următor, însă, avea să aducă elementul de noutate care a devoalat adevărata natură cuceritoare a expansiunii naziste: ocuparea primei țări non-germane, Cehia.
Episodul e povestit cu uimire reținută, empatie și mascată ironie de istoricul Ian Kershaw în biografia lui Hitler. După ce l-a determinat pe Jozef Tiso să proclame independența Slovaciei, care devine un satelit al Germaniei naziste, Hitler îl primește în aceeași zi la Berlin pe președintele cehoslovac Emil Hácha. Bolnav de inimă, acesta nu a făcut călătoria de la Praga cu avionul, ci cu trenul. Hitler îl ține în așteptare cîteva ore, timp în care el se uită la un film. La miezul nopții, îl supune pe Hácha la ritualul, inutil și umilitor în aceste condiții, al trecerii în revistă a gărzii de onoare. Pe la unu dimineața, îl primește în imensa, intimidanta Cancelarie Nouă a Reichului. Suita Führerului e o falangă de prezențe marțiale - Göring, Ribbentrop, von Weizsäcker, Keitel, printre mulți alții. Hácha venise la Berlin cu fiica sa și cu ministrul de externe. La întîlnirea cu Hitler îl luase și pe ambasadorul cehoslovac în Germania. Führerul dezlănțuie o tiradă la adresa cehilor, pe care încă îi animă „spiritul lui Beneš”, fostul (și viitorul) președinte cehoslovac, aflat acum în exil. Interesele de securitate ale Reichului cer impunerea unui protectorat în Cehia, a tunat el în continuare. Cehia nu trebuie să se opună. Keitel, aici de față, poate să confirme că trupele germane au ordin să intre în Cehia dimineață la 6.00. Intervine și Göring, care spune că Luftwaffe poate lansa primele bombe „asupra frumosului oraș Praga” la aceleași ore ale dimineții.
De fapt, precizează Kershaw, avioanele lui Göring nu prea puteau să îndeplinească o astfel de misiune, fiind acoperite de zăpadă la acel moment. Dar intervenția acestuia a fost prea mult pentru Hácha. Președintele cehoslovac a leșinat, spre spaima interpretului lui Hitler, Paul Schmidt. Inspirație pentru leșinul lui Manoilescu la partiția Transilvaniei, din anul următor? În amintirile lui, Paul Schmidt a afirmat că în acele clipe a crezut că Hácha a murit, și că toată lumea va crede că a fost omorît în Cancelaria Reichului. Dar doctorul personal al lui Hitler îi face o injecție și acesta își revine. Livid, Hácha merge la telefon să dea ordin ca armata să nu se opună invadatorilor germani. Însă legătura cu Praga e întreruptă, iar Ribbentrop face spume de furie la adresa Poștei Germane. În sfîrșit, cu voce stinsă și printre întreruperi, Hácha dă ordinul. La 6.00, naziștii trec frontiera, iar la 9.00 intrau deja în Praga. „Așa a luat sfîrșit ultima democrație central-europeană”, a comentat Kershaw.
În după-amiaza acelei zile de 15 martie 1939, ajunge la Praga și Hitler. Dar duse erau zilele în care era întîmpinat cu ovații, precum la Anschluss și la ocuparea Sudetenland. Doar cîteva pîlcuri anemice de oameni au privit lung trecerea convoiului. Nimic nu era pregătit pentru Hitler la sosire. Soldații fuseseră trimiși în prealabil să cumpere de la prăvăliile pragheze, pentru suita oficială, pîine, șuncă și Pilsner. Se spune că Hitler a gustat din bere și s-a strîmbat; era prea amară pentru gustul lui.
Cum a justificat el aproprierea unui teritoriu care nu era locuit de germani? În preambulul decretului de instituire a Protectoratului ceh, dictat de Führer în castelul Hradčany, se arată că „de 1000 de ani ținuturile Boemiei și Moraviei au aparținut spațiului vital al poporului german”. Cît privește denumirea în sine de „protectorat”, străină uzanțelor prusace, Kershaw a spus că ea ar deriva dintr-o oarecare familiaritate a dictatorului nazist născut în Austria cu terminologia habsburgică a teritoriilor care țineau de vechea coroană imperială. Protectoratul îl păstra pe Hácha ca președinte a ceea ce mai rămăsese din Cehoslovacia, dar de fapt frîiele erau deținute de „Protectorul” numit de Hitler.
Hitler a stat în Praga o zi, apoi nu s-a mai întors vreodată în oraș. Pe 19 martie, naziștii au organizat o paradă militară și l-au pus pe popularul jurnalist Franta Kokourek să o prezinte în direct la radio. Comentariul lui Kokourek este conservat în extraordinara arhivă a radioului ceh. Și nu doar conservat, ci și folosit de către documentariștii de azi de la radio. Deși îi avea lîngă el pe reprezentanții Wehrmarchtului (vezi foto), Kokourek s-a abătut de la descrierea strictă a formidabilei mașinării războinice defilînd prin Piața Veaceslav din centrul Pragăi. „De undeva de departe, un corb imens și negru a zburat spre Praga. L-am văzut desfăcîndu-și aripile peste piața în care armata germană își prezintă farurile de căutare și instrumentele de ascultare.”
Pentru cehi, urmau șase ani de ocupație nazistă, dar și de rezistență eroică; unul dintre Protectorii naziști ai Cehiei, Reinhard Heydrich, șeful Gestapoului, a fost asasinat la Praga în iunie 1942, acțiune care i-a costat pe cehi represalii sălbatice din partea lui Hitler. Kokourek nu a mai apucat să vadă sfîrșitul ocupației. Pentru comentarii precum cel de mai sus, și altele asemănătoare care au urmat, spun documentariștii de la Radio Praga, el a fost arestat în 1941, iar în 1942 a pierit în lagărul de la Auschwitz - Birkenau. Emil Hácha a rămas un președinte de paie pînă la eliberarea Pragăi de către Armata Roșie, în mai 1945, cînd e arestat. O lună mai tîrziu, în condiții neelucidate complet pînă azi, Hácha moare în închisoarea Pankrác din capitală.
Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.
Foto: Franta Kokourek relatînd în direct la radio, flancat de ofițeri naziști. Sursa: Arhiva radioului ceh