Thrillerul de la Casa Albă. Ura poate da jos guverne
Alegerile din 2016 au lăsat americanii extrem de divizați, dar uniți în privința părerii asupra faptului că Washington este un loc foarte corupt asupra căruia nu pot avea nici o influență reală, indiferent cine vine la putere. Congresul american are de decenii o rată de încredere situată între 11 și 14 la sută, și doar 19 la sută din americani au încredere în guvernul federal. Acest lucru înseamnă că între 89 și 81 la sută din americani nu aprobă performanța guvernanților și majoritatea marilor decizi făcute în ultimii 20 de ani au fost făcute împotriva dorinței publicului: războiul din Irak și fiecare intervenție militară; transferarea a milioane de locuri de muncă în China, Asia și Mexic și aducerea a milioane de lucrători temporari din lumea a treia care lucrează pe salarii mult mai mici decît americanii prin așa numitul outsourcing; aducerea a zeci de milioane de imigranți din Africa, Asia, și America Latină care au schimbat total compoziția localităților unde au fost vărsați, fără consultarea comunităților locale; sau politica de quantitative easing care a însemnat tipărirea unor sume de enorme de bani care au îmbogățit băncile și sectorul financiar, dar care au mărit de 10 ori prețul imobiliarelor și altor elemente de bază cum ar fi educația și sănătatea, în condițiile în care salariile reale ale americane au rămas la nivelul anilor ’70—ca să nu pomenesc decît cîteva din aceste schimbări, multe altele fiind aduse de Curtea Supremă de Justiție prin decizii care nu ar fi întrunit niciodată cvorumul popular.
Aceste politici au creat un transfer de proporție al avuției națiunii de la clasa de mijloc la clasa de sus, cei 1 la sută care au profitat de aceste schimbări, ceea ce a mărit exponențial inegalitățile sociale. În mod paradoxal, pe măsură de GDP-ul Americii a crescut, nivelul de viață a scăzut. Cum se spune într-un banc celebru, dacă Bill Gates intră într-un bar, media de bogăție crește enorm, deși fiecare om, cu excepția miliardarului, este la fel de sărac.
Ceea ce agravează și mai mult lucrurile este că în SUA nu mai există honest brokers cu poziții de principiu care să mențină un punct de vedere obiectiv și să apere interesele oamenilor obișnuiți. Mass media corporatistă s-a schimbat foarte mult în ultimii 50 de ani, schimbare care s-a acutizat în ultimii 10 ani. Ziarele și posturile de televiziune vînd sau critică fiecare inițiativă și fiecare eveniment în funcție de agenda miliardarilor de care aparțin și de interesele de grup la care subscriu—la New York Times, porta vocea partidului Democrat, cel mai mare acționar este Carlos Slim, un miliardar cu cetățenie mexicană ale cărui afaceri profită din urma redevențelor trimise de Mexicanii legali și ilegali din SUA, și care susține interesele Mexicului nu ale Americii; Washington Post a fost cumpărat cu arme și bagaje de Jeff Bezos, cel mai bogat om din lume, proprietarul concernului Amazon; banii lui George Soros finanțează zeci de organizații, inclusiv Media Matters for America, Black Lives Matter, Human Rights Watch; Wall Street Journal reflectă interesele Wall Street-ului, și așa mai departe. Posturile de televiziune la rîndul lor sînt fie de stînga (CNN, CBS, ABC, NBC, PBS) fie de dreapta (Fox News). Fenomenele și punctele de vedere care contravin intereselor partizane ale acestor organizații sînt fie îngropate, fie luate în derîdere și minimalizate, mereu cenzurate și manipulate. Majoritatea cititorilor și telespectatorilor trăiesc într-un echo-chamber de surse care le confirmă părerile și simpatiile deja formate și ignoră faptele și părerile care ar putea să le schimbe punctele de vedere.
Fiecare din aceste ziare și televiziuni se prezintă ca avînd monopol asupra adevărului obiectiv și audiențele lor fidele „cumpără” acest lucru; dar însăși poziția de monopoluri mediatice de care se bucură, sugrumă în fașă pozițiile contrare și pavează drumul spre propagandă.
Totul s-a schimbat, nu numai mass media, inclusiv nivelul la care se desfășoară corupția. Dacă în trecut politicienii ascundeau zeci de mii de dolari in frigidere sau „la saltea”, în prezent sume de milioane și miliarde de dolari curg în hedge funds și off-shore accounts plasate în diverse paradisuri fiscale, ascunse sub diverse firme anonime și blind trust funds.
Aceste mize financiare enorme, văzute și nevăzute, stau în spatele bătăliei pentru Casa Alba. Partidul democrat, care se prezintă ca fiind motivat de dorința de a ajuta americanii de rînd, nu face de trei ani decît să blocheze orice reformă care ar servi populației din simplul motiv că orice victorie domestică ar servi președintelui Trump și ar cauza pierderi unor mari grupuri de interese corporatiste care le plătesc campaniile electorale. La rîndul lor, Republicanii au pus bețe în roate cît au putut inițiativelor domestice ale lui Barack Obama.
Deși America are probleme enorme, cele două partide politice sînt încleștate într-o luptă pentru putere care asigură că aceste probleme vor continua și se vor agrava. Fiecare așa-zisă problemă reprezintă de fapt o sursă de venit majoră pentru un grup de interese, care se opune oricărei schimbări cu armate de lobbiști. De exemplu, Statele Unite este singura țară dezvoltată din lume unde milioane de oameni locuiesc în rulote pentru că nu își permit să își cumpere sau să închirieze o casă sau un apartament din cauza prețurilor astronomice față de salarii; este singura țara din lume unde oamenii intra în faliment din cauza problemelor de sănătate sau legale, cu costurile aferente astronomice; singura țară unde un cancer costă între 500,000-1,000,000 de dolari, o ambulanță costă între 4,000 și 5,000 de dolari, o săptămînă la spital pentru cea mai minoră operație costă peste 100 de mii de dolari, un RMN peste 5,000 de dolari— deși 60% din populație nu are economii de 1000 de dolari în caz de urgență. America este țara cu cea mai mare populație încarcerată, cea mai mare populație care ia droguri și suferă de depresie, cea mai mare populație care va fi afectată de cancer (1 din 3 americani riscă să facă cancer din cauza alimentelor modificate genetic, și 1 din 5 vor muri din această cauză). În fine, America e țara unde cei mai mulți oameni mor mitraliați de indivizi dereglați mintal.
Pînă acum, alegerea președintelui SUA a rămas singura decizie politică pe are americanii au simțit că o pot influența, cît de cît. De ani de zile, cu mult înainte de alegerea lui Trump, americanii de toate culorile, politice și apolitice, sînt destul de deznădăjduiți și simt că există într-o țară fără reprezentație politică reală. Conducerea pare făcută de un Deep State, birocrați care au cumulat în timp o influență ocultă enormă, parlamentari care pot fi realeși pe viață cărora nu le pasă decît să se îmbogățească în umbră, și miliardari care pun interesul îmbogățiri prin diverse scheme globale deasupra interesului național.
De aceea, în campania electorală din 2016, candidații care au generat cel mai mare entuziasm au fost Bernie Sanders, un socialist cu imagine de om integru, și Donald Trump, un capitalist de modă veche, candidații de fapt independenți care au folosit partidul Democrat și respectiv Republican ca umbrele, și care au promis schimbările cele mai drastice. Fiind o țară eminamente capitalistă, a fost ales Donald Trump. Toți cei care l-au votat au fost conștienți de toate defectele lui, considerînd că forța lui neșlefuită de buldozer ce nu se sinchisește de aparențe are cele mai mari șanse să aducă schimbări la Washington, comparativ cu restul candidaților. Votul lor a fost mai mult împotriva establishmentului decît un vot pentru Trump. De aceea, toate criticile acerbe și neîncetate ale mass mediei de stînga (văzute ca vîrful de lance al establishmentului) nu au afectat deloc suportul de care se bucură Donald Trump. Trump a fost ales tocmai ca să fie un disruptor, de aceea, fiecare Tweet sau telefon sau măsură care îi oripilează pe democrați și pe influencerii din mass media, confirmă suporterilor lui Trump că președintele american își face treaba pentru care a fost ales.
Drept confirmare, de la demararea anchetei pentru destituire de către speakerul partidului Democrat Nancy Pelosi, Donald Trump a primit în doar o săptămînă donații de la cetățeni în valoare de 15 milioane de dolari, inclusiv 50,000 de donatori noi, față de doar 15 milioane de dolari primite de Joe Biden în ultimele 3 luni. De asemenea, rata de popularitate a lui Trump a crescut—nu că sondajele de opinie mai sînt prea credibile, după ce au dat, toate, victoria lui Hillary Clinton ca 99% sigură.
În mass media europeană și românească, alimentată de canalele de știri și un flux de informații în cea mai mare măsură anti-Trump, suportul și chiar adulația de care se bucură Trump din partea suporterilor este rareori prezentată adecvat, în dorința de a crea imaginea unei unanimități de tip comunist împotriva lui. Dar este vizibilă pentru oricine citește comentariile live ale cetățenilor la toate discursurile lui difuzate de Fox News, de exemplu, canalul de știri cu cea mai mare audiență din SUA, sau cine urmărește meeting-urile lui electorale, cu zeci de mii de fani entuziaști.
Din cauza acestei polarizări extreme ale opiniei publice, americanii se află la un pas să alunece în fascism, care poate apărea oricînd, fie la Democrați, fie la Republicani, pentru că suporterii din ambele tabere sînt atît de inflamați de lupta politică încît mulți dintre ei au ajuns să creadă ca scopul scuză mijloacele, că orice mijloc, oricît de incorect, este bun să îl dărîme pe Trump, sau să îl protejeze. Trump este iubit și urît cu pasiune egală. Și această ură, în mod special, este cît se poate de periculoasă.
Machiavelli spunea în celebra lui carte Prințul, că un lider poate fi cît se poate de dur, rău, și lipsit de generozitate pentru a se menține la putere. Dar, spunea el, „este bine ca un lider să fie temut, dar nu urît pentru că ura conduce la conspirație. Și conspirația poate da jos guverne.”
Mai mult despre corupția nevăzută din America, într-un articol viitor.
Alexandra Ares este scriitoare româno-americană. A lucrat la CBS News şi la ONU, are studii post-universitare de Politică Externă şi Politică Economică Globală la London School of Economics, și un doctorat în teatrul american contemporan la UNATC.
Foto: wikimedia commons