Thrillerul de la Casa Albă

4 octombrie 2019   Dileme on-line

Situația de la Casa Albă începe să semene din de în ce mai mult cu un serial thriller care a intrat în sezonul doi. După ce s-a luptat doi ani și jumătate cu foștii loialiști a lui Barack Obama aflați în posturile de conducere ale FBI-ului, se pare că Donald Trump se luptă acum cu elemente ostile din CIA, loiale partidului democrat. În mod bizar, recentul whistleblower care a denunțat convorbirea lui Trump cu noul Președintele al Ucrainei Vladimir Zelenski este, potrivit ziarului The New York Times, un angajat al CIA detașat întîmplător la Casa Alba.

Acest lucru ridică trei mari semne de întrebare. Primul este că ofiţerii CIA sînt însărcinați cu spionaj extern (sub acoperămîntul unor misiuni oficiale de altă natură), nu cu spionaj intern, deci ce căuta un ofiţer CIA la Casa Alba sub acoperămăntul unei misiuni oficiale de altă natură, și al doilea este că  nimic din ce este legat de agenții CIA nu este întîmplător. În al treilea rînd, potrivit regulamentului federal al CIA, un whistleblower nu poate face nici o plîngere bazate pe hearsay, adică pe zvonuri sau fapte auzite indirect de la terțe persoane. Ei bine, după cum a raportat ziarul The Federalist, acest regulament a fost schimbat, pentru prima dată în istorie, cu cîteva zile înainte ca misteriosul reclamant să își trimită plîngerea. Deci, persoane cheie din CIA devotate partidului democrat au făcut tot posibilul să îl ajute pe whistleblower. Acest denunț, făcut prin culoare oficiale, creeză o situație fără precenent pentru un Președinte american care, deși comandă cea mai mare forță armată din lume, nu poate apăra confidențialitatea telefoanelor cu omologii săi internaționali ca toți președinții americani de pînă acum.   

În urma acestui denunț, democrații din camera deputaților a SUA, au început, după cum se știe o procedură preliminară de destituire a Președintelui Trump, de care discută de fapt de la anunțarea rezultatelor alegerilor din 2016. Dar, spre deosebire de ultima procedură de impeachment a Președintelui Bill Clinton, care a fost bazată pe 11 motive clare de destituire potrivit legii găsite de procurorul independent Kenneth Starr în urma investigației afacerii Monica Lewinski, democrata Nancy Pelosi, Speaker-ul de azi al Camerei Deputaților din SUA, a lansat procedura de destituire practic pe baza unei scrisori anonime ce listează acuzații auzite de la terțe persoane, și a unei situații neinvestigate, ceea ce este un first în analele Congresului american, după cum afirmă fostul Speaker of the House, republicanul Newt Ginghrich care a prezidat asupra procedurii de destituire a lui Bill Clinton.

Principalul element de controversă al convorbirii Președintelui Trump cu omologul său Ucrainian din luna iulie a acestui an este fragmentul în care Trump spune că afacerile lui Hunter Biden în Ucraina, fiul fostului vice-președinte american Joe Biden, au ridicat semne de întrebare legate de un posibil conflict de interese și că ar dori ca o favoare, o clarificare a acestui aspect. Nimic neadevărat. Pe 1 Mai 2019, la o săptămînă de la lansarea candidaturii prezidențiale a lui Joe Biden, chiar ziarul The New York Times, care este organul de propagandă al partidului democrat și de 60 de ani nu a susținut decît candidați democrați la președenție, scria, alături de multe alte publicații, că Biden este confruntat cu întrebări legate de un conflict de interes în Ucraina. Mai precis, în martie 2014, Joe Biden a fost însărcinat de Barack Obama să cureţe corupţia din Ucraina şi o lună mai tîrziu în aprilile, Hunter Biden, fiul lui Joe Biden, a primit un post plătit cu 50,000 de mii de dolari pe lună pentru a sta în bordul de directori al companiei de gaz Ucrainiene, Burisma Holdings, conduse de Mikola Zlochevsky, un oligarch investigat de corupţie de procurorul general al Ucrainei la vremea respectivă, Viktor Shokin. Un post, de consultanță, pentru care nu era calificat în mod special, și care  nu necesita prezența fizică în Ucraina. Potrivit unei mărturisiri înregistrate video a lui Joe Biden înşuşi la Council of Foreign Relations, în martie 2016 şi folosite într-un spot electoral al Preşedintelui Trump, fostul vice-premier SUA a făcut presiuni mult mai dure asupra fostului preşedinte Ucrainian şi a pus condiția tranșantă ca Shokin să fie dat afară în şase ore în schimbul garanţiei unui împrumut de 1 miliard de dolari. Shokin a fost demis pe loc, şi „printre cei care au beneficiat de rezultat, a fost Hunter Biden, fiul mai mic al domnului Biden, care la acea vreme se afla în bordul unei companii energetice deținută de un oligarh ucrainean care se afla în vizorul procurorului general concediat”, potrivit The New York Times, fapt confirmat de Viktor Shokin.

Într-un interviu acordat duminică de avocatul Preşedinteui Trump, Rudy Giuliani, emisiunii Face the Nations, un alt beneficiar a fost şi o agenţie non-profit a lui George Soros în Ucraina care ar fi fost implicată la vremea respectivă în colectarea şi fabricarea de informaţii negative despre candidatul Trump care au intrat în dosarul Steel.

În ciuda dovezilor fluturate de Giuliani, Yuriy Lutsenko, procurorul care l-a înlocuit pe Shokin cu presupusa misiune să îngroape ancheta, demis de curînd și el, a declarat recent pentru BBC că nu este la curent cu nici o neregulă.  

După cum se observă, iţele acestei poveşti de spionaj şi contraspionaj electoral sînt din ce în ce mai încîlcite. Partizanii lui Biden spun în toată mainstream media că whistleblower-ul anonim de la CIA este un erou și că cererea lui Trump de a investiga posibila corupție a celor doi Biden în Ucraina este un abuz care dăunează intereselor de securitate ale Statelor Unite, iar suporterii lui Trump suțin contrariul, și anume că adevăratul erou și whistleblower în această afacere este chiar președintele SUA care încearcă să urmărească și să clarifice un potențial caz de corupție ascuns de administrația Obama.

În mod ironic, Democrații care în 2016 au angajat un fost spion britanic să caute dovezi de corupție a rivalului lor politic Donald Trump în Rusia, adunate în dosarul Steel care a stat la baza investigației lui Robert Mueller, și care, în loc să dea spre analiză FBI-ului serverul Convenției Naționale Democrate, din care se furaseră mesaje, l-au dat unei firme private deținute de un ucrainian, sînt acum ultragiați că Trump a făcut practic același lucru și la trimis pe Rudy Giuliani să caute dovezi de corupție a rivalului politic Joe Biden semnalate de presă și documentate în detaliu în cartea Imperii Secrete a lui Peter Schweizer.

Dar despre acest aspect, şi altele, vom scrie într-un articol viitor. 

Alexandra Ares este scriitoare româno-americană. A lucrat la CBS News şi la ONU, și are studii post-universitare de Politică Externă şi Politică Economică Globală la London School of Economics.  

Mai multe