Testul de la București

Ce se întîmplă în România? Văzut de la Bruxelles şi din majoritatea capitalelor europene, guvernul lui Victor Ponta abuzează de puterea sa plasîndu-şi oamenii în posturi-cheie ale Parlamentului şi justiţiei, precum şi prin încercarea de a-l destitui pe preşedintele Traian Băsescu. Din punctul de vedere al dreptei româneşti, este o lovitură de stat (aproape) mascată, care poate duce la o dictatură. Din punctul de vedere al stîngii româneşti, este doar o reechilibrare a puterilor în detrimentul unui şef de stat care a comis abuzuri şi împiedica guvernul să guverneze.

Oricum, evenimentele recente au o importanţă care depăşeşte frontierele României. Deoarece cu 21 de milioane de locuitori, aceasta este a şaptea ţară UE în termeni de populaţie, şi deoarece căderea lui Ceauşescu a făcut din ea un simbol al luptei pentru democraţie în Europa. Dar şi fiindcă în această perioadă de criză, genul acesta de evenimente întinează puţin mai mult portretul Europei actuale.

În ultimul timp s-a făcut mult comparaţia cu Ungaria. Dar, pe cînd la Budapesta un partid ultra-majoritar a preluat frîiele puterii, la Bucureşti este vorba despre o luptă între tabere echilibrate. Iar, în timp ce partidul Fidesz, al primului ministru Viktor Orbán, aplică un program ideologic, coaliţia USL a lui Ponta pare mai ales să acţioneze din oportunism pentru a acapara puterea (politică şi juridică) care îi este la îndemînă. Dar, dincolo de diferenţe, rezultatul este acelaşi: procesul democratic pare compromis, ceea ce este o provocare pentru valorile care se află la baza Uniunii Europene.

Această situaţie pecetluieşte eşecul pariului din 2007, cînd România a fost admisă în Uniune în ciuda întîrzierilor sale în stabilirea unui stat de drept echivalent cu cele ale partenerilor ei. Liderii europeni au mizat pe faptul că aderarea, însoţită de un proces de monitorizare, va fi suficientă pentru a garanta  progresele aşteptate. Din păcate, UE rămîne încurcată cu un membru problematic, în timp ce românii continuă să se simtă ca europeni de rangul doi, încă ne-admişi în spaţiul Schengen şi adeseori vizaţi de  rapoarte de evaluare punctînd insuficienţele statului lor. Eşec dublu, deci, care sporeşte  neîncrederea reciprocă şi face foarte delicată orice intervenţie a UE în criza actuală.

Nu este vorba ca UE să ia partea unei tabere împotriva celeilalte. Este evident că elitele politice româneşti din ambele tabere nu s-au lepădat de practicile post-comuniste de tentaţie autoritară şi de înţelegeri pe sub masă între politică şi afaceri. Tonul aspru al unor ziare româneşti arată de altfel că interesele unora şi celorlalţi merg cu mult dincolo de scena politică.

În schimb, Uniunea a avut dreptate să insiste ca referendumul din 29 iulie, care trebuie să confirme sau să anuleze suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, să se desfăşoare potrivit unor reguli clare. Fiindcă  trebuie amintit că guvernul Ponta este instalat din mai deoarece precedentul, susţinut de Traian Băsescu, a fost slăbit de manifestaţii repetate împotriva politicii sale economice şi sociale. Deci există un actor al acestei crize care încă nu a fost ascultat şi a cărei voce este preponderantă: poporul român. El va decide o primă oară pe 29 iulie. Şi o a doua oară cu ocazia alegerilor parlamentare prevăzute în luna noiembrie.

Europa poate ajuta la rezolvarea acestei crize continuînd să garanteze buna funcţionare a acestor voturi, şi continuînd să rămînă vigilentă faţă de echilibrul puterilor. Şi arătînd că ştie să-şi apere valorile.

Eric Maurice este jurnalist francez, redactor şef al presseurop.eu. După ce a făcut studii de istorie şi jurnalism, a început să lucreze, din anul 2000, la Courrier international, unde a fost responsabil pentru Franţa, a transmis actualitatea nord-americană şi a condus serviciul Europa de Vest.