Teatrul sub comunism și mai încoace

Tema de săptămîna aceasta a Dilemei Vechi este Teatrul sub comunism şi mai încoace: spectacole fenomen devenite legendă. Ca să înţelegeţi gloria lor, de atunci şi de acum, citiţi textele invitaţilor: Liviu Maliţa, Victor Scoradeţ, George Banu, Mihaela Michailov, Antoaneta Ralian, Radu Penciulescu, Cristina Borţun, Ştefan Oprea.

Andrei Pleşu, în articolul său, Lehamitea şi entuziasmul pledează pentru un „acces de iritare vitală, un scurt moment de furie trezitoare. Întîi, împotriva propriei noastre netrebnicii. Apoi împotriva lehamitei înseşi”.

Adrian Cioroianu oferă o ipotetică soluţie a ieşirii României din criză, urmînd exemplul grecilor care îşi vînd ce au ei mai de preţ, insulele. Ce avem noi „mai mult în ţara asta”? Vedetele şi vedetismul.

Carmen Gavrilă comentează pe marginea obsesiei Turciei de a intra în UE, obsesie care se poate transforma din dragoste în atipatie. Pînă la urmă, se prea poate ca Turcia să ajungă la concluzia că de fapt îi este mai bine de una singură, şi că faptul că face parte din NATO îi este suficient.

Geanina Vasilache, de meserie pietrar, vorbeşte, într-un interviu acordat Ruxandrei Mihăila, despre o lume dispărută care, în vremurile de acum, s-a reconvertit sau s-a pierdut.