strada

unele frici îţi amintesc de femeile lascive
care au ceva trist în felul cum privesc

micile frici nu vin niciodată să te înspăimînte
se preling pe obiecte acoperindu-le cu un strat opac
se pliază pe corpuri
nu mută niciodată lucrurile
le schimbă doar culoarea

ca ploaia aceasta care a venit peste tine întîmplător
şi ţi-a împărţit părul în şuviţe sîrmoase
acum se lipesc pe obraji
şi liniile străvezii şiroiesc mai jos către piept

(ai şi uitat gîndul care te-a trezit
şi te-a scos repede afară)
oraşul e deja zgomotos
ticul obişnuit de pe tîmplă
al rugăciunii căreia nu-i auzi niciodată cuvintele

dar şi rugăciunea are mîini şi picioare –
îşi desface ţeasta
şi cu linguriţa
îţi clefăie piureul de acolo

străzile se încîlcesc ca nişte cabluri
şi automobilele devin nişte curenţi electrici
renunţi să te gîndeşti la locul unde intenţionai să ajungi
oricum l-ai ales pentru că strada care aduce acolo e dreaptă
şi gîndurile curg prin ea uşor

din volumul Cadrul 25, Casa de Editură Max Blecher, 2015.