Ștefan Câlția expune la Galeria AnnArt

Joi, 5 decembrie, ora 18, Galeria AnnArt vă așteaptă în noul său spațiu, de pe strada Andrei Mureșanu nr. 1, la vernisajul expoziției Noul Uroboros a pictorului Ștefan Câlția.

***

Pictorul Ștefan Câlția (n. 1942, Brașov) a absolvit liceul de arte plastice din Timișoara și Institutul Nicolae Grigorescu, unde i-a avut mentori pe graficianul Julius Podlipny și pe pictorul Corneliu Baba. Primele sale participări din străinătate au fost cele din fostul lagăr socialist, iar acest fapt l-a „conectat” pe artist la realitățile deloc liniștitoare din acest areal (Polonia, Ungaria – erau niște vecini deloc împăcați cu regimurile bolșevice).

Ștefan Câlția a împlinit o vîrstă a împlinirii. Psalmistul spune că aceasta e vîrsta de la care, dacă mergi mai departe, ai parte „de osteneală și durere”. Ei bine, mie mi se pare că de-abia de acum încolo artistul Ștefan Câlția împlinește pîrga vieții.

Dacă pentru expoziția Uroboros (Muzeul Național de Artă al Moldovei, 1.11-15.12.2019) curatorii au apelat la niște piese de grafică programatice, în jurul cărora au țesut un discurs curatorial mai degrabă deschis (în pofida titlului, care simbolic cel puțin ar trebui să însemneze o închidere), punînd accentul pe pictură, pentru Noul Uroboros am apelat atît la lucrări mai vechi, de grafică, cu subiect „subversiv”, cît și la picturi de mai mari dimensiuni, care contrabalansează asperitățile tematice ale celor dintîi, prin subiecte devenite deja distinctive pentru pictura lui Ștefan Câlția: femeia, peisajul, florile, păsările care zboară sau pășesc alături de oameni. Acest inventar nu face decît să-mi amintească mereu de acea întîlnire cu o pictură a sa timpurie.

Câlția folosește „chipul” vechilor mistere ale satului transilvan pe post de semnătură, iar asta îl face și mai atașat de acele locuri, pe cît de simple, pe atît de bogate în istorii, legende, baliverne și brașoave. Artistul le triază, le cerne, le priponește în pînzele sale. Am văzut la casa domniei sale de la țară o pictură veche, de pe la începuturile traseului său artistic, și am căzut serios pe gînduri. Pentru că pictura cu pricina părea una din era renascentistă, aproape monocromă, tenebroasă, bituminoasă. Aceasta înfățișa o masă cu o pînză pe ea, cu un vas cu flori de cîmp, și o arătare de fată, care ținea în mînă o floare, poate o brîndușă? Totul era învăluit într-un soi de sfumatto, despre care artistul mi-a relatat că i-au trebuit mulți ani ca să scape. Ce am văzut în acea compoziție mi-a lămurit în bună măsură ceea ce mulți ani la rînd îmi rămînea ascuns, precum îmi este de neînțeles pînă azi, cum pasărea plutește îndelung prin văzduh și nu se prăbușește. Probabil, artistul însuși sesizează că anume în acea mică lucrare își are obîrșia întregul parcurs plastic de pînă acum? Există un soi de dezinvoltură mistică acolo, o simplitate și o premeditare matricială, care a migrat apoi prin multele pînze, foi grafice și stampe, care au fost lucrate de-a lungul deceniilor. Nu știu alți pictori cum sînt, cum se regăsesc, cum se caută pe sine, dar mie mi se pare - dacă mi se îngăduie cutezanța să afirm -, că Ștefan Câlția nu e neapărat un calofil, ci mai repede un soi de pășunist sadea. Un individ creator care migrează spre autentica și bine așezata isihie și ne face cu bucurie părtași la această a sa deambulare. Pentru el, isihia înseamnă liniștea de a trăi frumos, simplu, destoinic, împăcat, smerit, cu gust.  Iar asta ni se arată precum o mereu reluată devorare și chestionare a sinelui.

Expoziția Noul Uroboros se va deschide din 5 decembrie 2019, în noul sediu al Galeriei AnnArt (strada Andrei Mureșanu nr. 1), spre a se concentra pe aspectele esențiale ale creației mature a lui Ștefan Câlția, ghidată de un discurs curatorial mai puțin narativ, ci mai degrabă polemic, simpatetic. 

Vladimir Bulat, curatorul expoziției

Foto: Ștefan Cîlţia, „Maimuţa și doamna” (detaliu), 2019, ulei pe pînză 80h x 65 cm. Credit foto: Vladimir Bulat