Sonet IX

Ţi-s bucile frumoase ca două fenomene
Cereşti ce se întîmplă o dată-ntr-un mileniu,
Pe hărţile stelare ţi le-a-nsemnat alene
Cu mîna lui buimacă de pofte dulci un geniu.
Şi sînii ţi-s cu piscul în nori cînd stai pe spate
Întinsă în grădina din dosul casei vechi.
Picioare lungi, în carne de trandafir lucrate,
Crăceşti, semeaţă nimfă, pînă la şapte leghi!
Şi-n pizda ta se-adună toţi fluturii din lume,
Bolnavi să-ţi soarbă-n trompe nectarul ce-l secreţi,
Ţi-o-mpotmoleşte roua, şi-o bate-n groase brume
O toamnă-mbolnăvită de-albeaţă pe pereţi.
          Ci eu, să te cutremur, îţi picur din ibricul
          Cel falnic de alamă, cu ceai rusesc, lindicul!
 

(din volumul Infernala comedie, Editura Brumar, 2005.)